Levitic 2:3 - Biblia în versuri 2014

³ Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului Și ars de para focului.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ Ceea ce rămâne din darul de mâncare să fie a lui Aaron și a fiilor săi, ca parte preasfântă a jertfelor mistuite de foc pentru Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Ce va rămâne din darul de mâncare, să fie dat lui Aaron și fiilor lui, ca parte foarte sfântă a sacrificiilor consumate de foc pentru Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Ce va rămâne din ofrandă să fie pentru Aaròn și fiii lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele mistuite de foc [aduse] Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și rămășița darului de mâncare va fi a lui Aaron și a fiilor săi; este ceva preasfânt între jertfele arse în foc ale Domnului.

Levitic 2:3 Referans Kwoze

Numeri 18:9

Acuma dar, să iei aminte. Din lucrurile ce-s prea sfinte – Cari Mie Îmi sunt dăruite Și nu-s de flăcări mistuite – Iată ce am găsit cu cale, Că trebuie-a fi ale tale: Din ce aduce ăst popor, Vei lua darul jertfei lor Dată ca jertfă de mâncare, Vei lua darul jertfei care Adusă e, având menire De jertfă pentru ispășire, Și trebuie să-ți mai revină Darul din jertfa pentru vină. Acestea toate, deci, să știi, Sunt pentru tine și-ai tăi fii.

Levitic 21:22

Îngăduit îi este lui Ca, din mâncarea Domnului – Fie că lucrurile-s sfinte, Fie că ele sunt prea sfinte – Pentru folosul său, să ia.

1 Samuel 2:28

Eu l-am adus, la preoție, Atunci când l-am ales pe el, Din toți fiii lui Israel. Mereu – tămâie – trebuia Să ardă, înaintea Mea, Slujind pentru altarul Meu. Atuncea, dăruit-am Eu – Pentru a tatălui tău casă – Jertfele toate ce le lasă Israeliții și-s menite A fi, de flăcări, mistuite.

Levitic 7:9

De-asemenea, când va fi dată Orișice jertfă de mâncare, Coaptă-n cuptor sau pe grătare, Sau în tigaie pregătită, Întreagă fi-va dăruită La preotul acela care O duce spre înfățișare Și-o pune-n fața Domnului; Jertfa îi va rămâne lui.

Levitic 6:26

Jertfa aceasta, cu menire De jertfă pentru ispășire, De preot trebuie luată Și-n locul sfânt, apoi, mâncată. Locul acesta e aflat În curtea cortului, chemat

Levitic 2:10

Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului, Și ars de para focului.”

Exodul 29:37

În șapte zile așadar, Faci ispășiri pentru altar Și îl sfințești, necontenit, Ca el să fie prea sfințit. Sfințit va fi atuncea dar, Cel ce se-atinge de altar.”

Levitic 5:13

Preotul face-va astfel, O ispășire, pentru cel Care-a ajuns de-a săvârșit Lucruri de cari am pomenit Și-acuma este vinovat; Abia apoi, va fi iertat. Partea care va rămânea, Din dar, preotul să o ia, Căci drept, asupra ei, el are, Ca și la darul de mâncare.”

Esdra 2:63

Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni, pe Tumim.

Levitic 6:9

„Să duci porunca Domnului, Pentru Aron și fiii lui. Să spui așa, precum socot: „Dau legea arderii de tot, Pe care vreau să o păziți: Tot ceea ce o să jertfiți, Ca ardere de tot să-Mi dați, Pe-altar, voiesc, să-Mi așezați. Jertfa va sta, pe vatra lui, Arsă de para focului, Întreaga noapte, timp în care, El arde-va fără-ncetare.

Levitic 7:7

Cu jertfa care o să țină Locul de jertfă pentru vină, La fel este – să aveți știre – Ca jertfa pentru ispășire. Aceiași lege – vă spun vouă – Că este pentru amândouă: Vita jertfită, Domnului, Să fie a preotului, Cari – potrivit cu-a sa menire – Are să facă ispășire.

Levitic 10:15

Grăsimile ce-s rânduite A fi de flăcări mistuite, Să le-nsoțească fiecare Cu jertfa lui pentru mâncare – Cu spata deci – și ne-apărat, Cu pieptul, ca dar legănat. Acestea, a găsit cu cale, Chiar Domnul, a fi ale tale Și-a fiilor tăi, totodată; Căci El vi le-a dat vouă, iată, Ca ale voastre doar să fie, De-acum și până-n veșnicie, Prin lege, cum mi-a poruncit, Pe munte, sus, când mi-a vorbit.”

Levitic 14:13

S-aducă mielu-n locul sfânt – Deci unde dobitoace sânt Aduse-a fi sacrificate, Pentru a fi, drept jertfe, date. Acolo fi-va-njunghiat Mielul care a fost luat. Al preotului o să fie Acesta, căci – precum se știe – Al său e orice dobitoc Adus ca jertfă-n acel loc, Fie că jertfa este dată De ispășit, sau e luată Jertfă de vină. Să se știe Că acest lucru o să fie, Pentru Israel, pe pământ, Un lucru care e prea sfânt.

Езекиел 44:29

„Drept hrană a preoților, Sunt darurile de mâncare Ce le aduce fiecare, Sau jertfele ce-s cu menire De vină ori de ispășire, Și tot ce fi-va închinat Lui Dumnezeu și-I va fi dat De Israel, după dorință, Adică prin făgăduință. Toate acestea-s ale lor: Sunt, deci, ale preoților.

Езекиел 46:20

Atuncea, el a glăsuit: „Locul pe care l-ai zărit E locul dat preoților, Spre-a fierbe carnea jertfelor Ce au să aibă drept menire De vină și de ispășire. Și darurile de mâncare Ce le aduce fiecare, În acel loc, coapte-au să fie. În acest fel, n-au să mai vie În curtea cea de dinafară, Ca să sfințească apoi, iară, Întreg poporul adunat, Prin darurile ce s-au dat.”