Levitic 2:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Apoi, din boabele pisate Și din ulei, vor fi luate – De preot – câte-o parte doar, Cari arse fi-vor pe altar. Jertfa va arde, însoțită Și de tămâia dăruită. Acesta este un dar care E dat drept jertfă de mâncare, Pusă în fața Domnului, Arsă de para focului.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁶ Preotul să ardă boabele pisate și uleiul, împreună cu toată tămâia, ca jertfă de aducere-aminte. Aceasta este o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Preotul să ardă boabele pisate și uleiul împreună cu toată tămâia, ca sacrificiu de comemorare. Acesta va fi un sacrificiu consumat de foc în cinstea lui Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Preotul să ardă ca memorial [o parte] din boabele pisate și din untdelemn cu toată tămâia! Aceasta este o jertfă prin foc [adusă] Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate și din untdelemn, cu toată tămâia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, mistuită de foc înaintea Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și preotul să ardă amintirea sa, o parte din grăunțele sale pisate și o parte din untdelemnul său, cu toată tămâia sa: este o jertfă cu foc pentru Domnul.

Levitic 2:16 Referans Kwoze

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Psalmi 141:2

Să-mi fie ruga înălțată, Precum tămâia se arată, Iar ridicarea mâinii mele Fie ca jertfele acele Care se-aduc când se-nserează!

Levitic 2:12

Din ceea ce-ntâi a rodit Pământul, este-ngăduit Ca să aducă fiecare, Câte o jertfă de mâncare. Din ele, nu va fi făcut Un dar, de un miros plăcut, Și nu veți arde acest dar – Adus din roade – pe altar.

Levitic 2:9

Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.

Levitic 2:14

„De vei aduce, Domnului, Din roadele pământului – Întâi culese – un dar care Este o jertfă de mâncare, Să aduci spice pârguite Care, la foc, vor fi prăjite; Iar boabele, din spic luate, Vor trebui a fi pisate.

Levitic 2:15

Peste aceste boabe noi, Ulei vei pune, mai apoi, Ce cu tămâie-i presărat. Darul, în ăst fel preparat, Vreau ca să știe fiecare, Că este un dar de mâncare.

Levitic 1:9

Picioarele vor fi luate Și măruntaiele. Spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie fiecare – De către preot – pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.