18 Tu să nu iei, pe nici o cale, Cumva, pe sora soaței tale. Nu-i dezveli, în nici un caz, Rușinea, ca să-i faci necaz Nevestei tale, cât trăiește. De-așa ceva, tu te ferește!
18 Să nu o iei pe sora soției tale ca să-i descoperi goliciunea. Dacă faci lucrul acesta cât timp soția ta mai este încă în viață, îi faci un mare necaz.
Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!
Din mandragore!” „Să-ți dau ție? Nu e destul că mi-ai luat Bărbatul? Ce te-a apucat, De mandragore-acuma vrei?! Vrei, de la Ruben, să le iei?” „Ei bine! Astăzi ți-l dau ție, Pe Iacov, dacă-mi dai și mie Din mandragore! Te-nvoiești?” –
Nu-i dezveli, unor femei – Și-asemenea, nici fiicei ei – Tu, goliciunile, vreodată, Căci fapta ta e necurată. Pe fata fiului pe care Știi că acea femeie-l are, Să nu-ndrăznești ca să o iei – Și nici pe fiica fetei ei – Să le descoperi goliciunea. Arată-ți dar, înțelepciunea, Căci rude-ți sunt, precum ai știre. Să nu faci vreo nelegiuire.