Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Levitic 15:5 - Biblia în versuri 2014

5 Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De patul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge un pat dintre acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-și spele hainele și să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Orice persoană care îi atinge patul, trebuie să își spele hainele și să se îmbăieze. Ea va fi necurată până seara.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Oricine se atinge de patul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi impur până seara.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Cine se va atinge de patul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și cel ce se va atinge de așternutul lui să‐și spele hainele și să se scalde în apă și să fie necurat până seara.

Gade chapit la Kopi




Levitic 15:5
31 Referans Kwoze  

Acela care, hoituri, cară, E necurat până pe seară – De-a dus lăcustele acele, Va trebui, haina, să-și spele.


Oricare om, din Israel – Străin sau băștinaș, la fel – Atunci când întâmpla-se-va Că are a mânca, cumva, Carne, din fiara sfâșiată Sau care, moartă, e aflată, Să-și spele haina, imediat, Să-și scalde trupul. Necurat, Omul acela o să fie, Până când seara o să vie. Apoi, va fi, din nou, curat.


Referitor la omu-acel Cari, țapul – pentru Azazel – Va trebui să-l izgonească, Iată ce are să-mplinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.


„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.


Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!


Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.


Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.


Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!


Eu, din necurății, apoi, Am să vă izbăvesc pe voi. Grâul îl chem și-l înmulțesc. Cu foamete nu vă lovesc.


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


Însă, Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Mie mi S-a descoperit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Află că nu va fi iertată Nelegiuirea arătată, Până când nu o să muriți. De-aceea, fi-veți înghițiți De locuința morților” – A zis Domnul oștirilor.


„De-aceea zic, să vă spălați – Mereu – și să vă curățați! Luați faptele voastre rele, Din fața Mea! Sfârșiți, cu ele!


Iar cu isop, Doamne, mereu, Mă curăță neîncetat, Mai alb să fiu și mai curat Decât zăpada se arată.


Mă spală, cu desăvârșire, De orișice nelegiuire Și curățește-mă, mereu, De tot păcatul meu cel greu!


Ci-n nevinovăție – iată – Îmi curăț mâinile-așa dar, Când înconjor al Tău altar;


De orice lucru s-a atins – Fără să vrea sau înadins – Cel necurat, lucrul acel Ajunge necurat și el Și necurat are să fie, Până când seara o să vie.”


Cel care strânge – dintre voi – Cenușa vacii, mai apoi Să-și spele haina, ne-apărat, Căci până-n seară-i necurat. Aceasta trebuie să fie O lege, pentru veșnicie, Pentru întregul Israel Și pentru cel străin, la fel.


Cel ce le arde, să păzească Ce trebuie să împlinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.”


Degetul drept, să-și vâre-n el Și să stropească-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – De șapte ori deci, după care,


Să-l cheme să se-nfățișeze, A șaptea zi, să-l cerceteze; Și dacă râia nu s-a-ntins Și-n juru-i, piele, n-a cuprins, Și dacă nu s-a adâncit În piele, omul – negreșit – Are să fie declarat, De către preot, drept curat. Să-și spele haina omu-acel Și-apoi, curat, va fi, astfel.


A șaptea zi, apoi, el are A face-o nouă cercetare, Iar dacă rana n-a crescut – Ci dimpotrivă, a scăzut – Va declara că e curat Omul pe cari l-a cercetat.


Orișice lucru, peste care Pică ceva – din întâmplare – Desprins din hoiturile lor – Din hoitul târâtoarelor – Are să fie necurat, Ori peste ce va fi picat: Vase de lemn, haine curate – Din piele sau din sac lucrate – Sau orișice alt lucru care E bun de întrebuințare Pentru ceva. Aceste toate Vor fi, în apă, așezate, Unde vor trebui să stea, Pân’ înserarea va cădea. Doar după ce s-a înserat, Lucrul acel va fi curat.


Până în seară-i necurat Cel care, hoituri, a purtat, Din dobitoacele acele, Și trebuie, haina, să-și spele. Aceste dobitoace – toate – Să le priviți ca necurate.


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat: „Poporul, să îl pregătești: Astăzi și mâine, să-l sfințești, Și să îl pui pe fiecare, Să-și spele haina ce o are.


De-aceea deci, în orice pat, Dacă acel om s-a culcat, Patul – voiesc dar, să se știe – Că necurat are să fie; Și lucrul pe care a stat Are să fie necurat.


Atunci când întâmpla-se-va, Să se așeze cineva, Pe lucrul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge-un lucru din acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Saul, nimic, nu a rostit În acea zi, căci s-a gândit: „Sigur, ceva s-a întâmplat, Iar David este necurat. Din ăst motiv, nu a venit, Căci necurat e, negreșit.”


De ele, nu v-apropiați, Căci vă vor face necurați. Dacă se-atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până seara-i necurat.


Dacă cumva, s-a întâmplat Că o femeie s-a culcat, Cu cineva – cu un om care, O astfel de scurgere are – Să știe că trebuie-apoi, Ca să se scalde amândoi. Și el și ea vor fi spălați, Iar până-n seară-s necurați.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite