14 A opta zi când o să fie, Iată cum trebuie să vie: După putință, omu-acel Să ia doi pui de porumbel Sau poate două turturele. Să ducă păsările-acele, Apoi, la ușa cortului Și să le dea preotului.
Dacă nu poate da un miel, Să dea doi pui de porumbel, Sau să dea două turturele. Să fie păsările-acele Drept jertfe: una o socot A fi o ardere de tot, Și-a doua va avea menire De jertfă pentru ispășire. Preotu-n urmă să le ia Și, ispășire, pentru ea, Să facă-n fața Domnului, Jertfindu-le-naintea Lui. Astfel, prin jertfa dăruită, Femeia fi-va curățită.”
Un Mare Preot, pentru noi, A trebuit, fiind apoi, Sfânt, fără pată, dovedit Nevinovat și despărțit De păcătoși, cu-adevărat, Mai sus de ceruri, înălțat,
Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”
Când va veni a opta zi, La preot, omul se va duce. O jertfă, el îi va aduce Atunci, la ușa cortului, Cum cere curățirea lui. Va trebui să ia cu el, Atunci, doi pui de porumbel, Sau poate două turturele.
Când împlinește așadar, Vremea în care-i curățată – După băiat sau după fată – Să vină-n ușa cortului Și să îi dea, preotului, Un miel de-un an, care-l socot Să fie ardere de tot. Doi pui de porumbel să dea, Sau dacă nu, o turturea. Aceștia vor avea menire De jertfă pentru ispășire
„Dacă aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Din păsări, trebuie să știe Cu ce putea-va ca să vie. Deci pentru arderea de tot, Doar anumite păsări pot A fi aduse. Omu-acel S-aducă pui de porumbel, Când face jertfele acele, Sau poate-aduce turturele.