20 Acesta să îl cerceteze. De-n piele s-a mai adâncit Pata, iar părul s-a albit, El trebuie să îl declare Drept necurat, pentru că are Rană de lepră-n buba lui.
20 Preotul să se uite, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat; este o rană infecțioasă care a erupt în bubă.
20 Acesta să îl analizeze; iar dacă pata se prezintă mai adâncă decât pielea și dacă părul din ea s-a albit, să îl declare necurat. Aceasta este o rană de lepră care a erupt în (fosta) bubă.
20 Preotul să-l vadă! Dacă [pata] apare mai adâncă decât pielea și dacă părul a devenit alb, preotul să-l declare impur: este o rană de lepră care a erupt în furuncul.
20 Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.
20 Și preotul s‐o vadă și iată dacă pare mai adâncă decât pielea și părul lui s‐a schimbat în alb, atunci preotul să‐l jude ce necurat: este o rană de lepră care a ieșit în coptură.
Și este foarte-adevărat, Că toți cei care au scăpat De-ntinăciunea lumii lor, Atunci când, pe Mântuitor – Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, L-au cunoscut – și-apoi s-au dus, Iarăși, de unde au venit – În lume – și s-au poticnit Iar, în întinăciunea ei, Fiind robiți oameni-acei, Acuma, vor avea o stare, Mai rea decât acea pe care, Ei au avut-o – țineți minte! – Fiind, în lume, mai ‘nainte.
Mult mai târziu, Domnul Iisus, La Templu, l-a aflat și-a spus: „Iată că sănătos tu ești. De-acum, să nu păcătuiești, Să nu te-atingă vreo urgie Și mult mai rău, apoi, să-ți fie!”
El, șapte duhuri, o să ia, Care vor fi asemenea Cu el, sau poate chiar mai rele. Va reveni-nsoțit de ele, Și-n casă au să locuiască. Are să se-nrăutățească A gazdei stare, de-astă dată Fiind mai rea ca prima dată. Cu acest neam viclean, mișel, Se va-ntâmpla-n acelaș’ fel”.
Rana să fie cercetată De preot. Dacă se arată Că păru-n rană s-a albit Și dacă ea s-a adâncit, Atuncea rana apărută, De către lepră e făcută. Omul acela, declarat, Va fi, de preot, necurat.
„Atunci când are cineva, Pe pielea trupului, ceva, Ca o pecingine, sau are O umflătură, sau apare – Întâmplător – o albă pată Ce poate fi asemănată Cu rana leprei, va fi dus Și-n fața preotului, pus. Deci la Aron, să-l duceți voi, Sau la ai săi feciori. Apoi,
Dacă culoarea părului – În acea pată – n-a albit, Dacă ea nu s-a adâncit În piele, ci a mai scăzut Față de cum, la început, Fusese pata arătată, Omul să fie-nchis, îndată Și singur, astfel, să rămână El, vreme de o săptămână.