4 Treizeci și trei de zile, ea – Femeia – trebuie să stea, De sânge, să se curățească. În acest timp, să se ferească Să nu atingă lucruri sfinte. De-asemenea, să ia aminte Că până nu i se-mplinește Timpul în cari se curățește, La sfântul Meu locaș, să știe Că e oprită ca să vie.
4 Femeia va mai rămâne încă treizeci și trei de zile, ca să se curățească de sângele ei. Să nu atingă vreun lucru sfânt și să nu vină în Sfântul Lăcaș până nu se împlinesc zilele curățirii ei.
4 Femeia va mai rămâne (izolată) încă treizeci și trei de zile, ca să se curețe de sângele ei. În acea perioadă, să nu atingă vreun lucru sfânt, nici să nu vină în Cort până nu expiră termenul curățării ei stabilit în zile.
4 [Femeia] să rămână treizeci și trei de zile, ca să se curețe de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt și să nu intre în sanctuar până când se vor împlini zilele curățirii ei!
4 Femeia să mai rămână încă treizeci și trei de zile, ca să se curățească de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt și să nu se ducă la Sfântul Locaș până nu se vor împlini zilele curățirii ei.
4 Și ea să șadă treizeci și trei de zile în sângele curățirii ei; să nu se atingă de nimic sfânt și să nu intre în locașul sfințit până se vor împlini zilele curățirii ei.
Hagai le-a pus altă-ntrebare: „Dacă apoi, din întâmplare, Are să vină cineva Și se atinge de ceva, Din ceea ce-am enumerat – Omul acel fiind spurcat, Căci de un mort s-a atins el – Lucrul atins, va fi la fel? Ceea ce a atins el are, Spurcat, în urmă, a fi oare?” Preoții au răspuns, de-ndat’: „Ce a atins, va fi spurcat.”
Dacă cumva, naște o fată, Doar paișpe zile-i necurată – Ca și atunci când îi venea Sorocul. Să rămână ea, De sânge, să se curățească, Până când o să se-mplinească Șaizeci și șase zile. Iar