7 Nici porcul – seama să luați – Nu aveți voie să-l mâncați, Cu toate că a lui copită Este, în două, despărțită. Chiar dacă unghia arată – Precum se cere – despicată, Porcii nu rumegă; să știți, Drept necurați, să îi priviți.
Aceia care se sfințesc Și în grădini se curățesc, Dar se adună cu cei care Vor folosi pentru mâncare Carnea de porc, sau se hrănesc Cu șoareci, ori se dovedesc A mânca lucrurile-oprite Cari urâciune sunt privite, În vremea ‘ceea au să piară, Căci nu vor fi lăsați în țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.
Spre un popor cari se vădește Că în morminte locuiește Și cari în peșteri se-aciuiează Atuncea când se înserează, Având în strachină bucate Cari știut e că-s necurate Și care, carnea de porc încă, E dovedit că o mănâncă,
Să nu mâncați porci, niciodată: Ei au copita despicată, Însă nu rumegă. Să știți, Drept necurați, să îi priviți. Să nu mâncați din carnea lor, Iar trupul mort al porcilor, Să nu-l atingă nimenea.
De un locuitor, al țării, Care era mai înstărit, A mers, atunci, și s-a lipit. Omul, ca slugă, l-a luat Și, turmele de porci, i-a dat, În grijă, să i le păzească.
Un lucru să mai țineți minte: La câini, să nu dați, lucruri sfinte, Nici porcilor, mărgăritare, Să nu le calce în picioare – Neavând preț la ei – iar după Aceste toate, să vă rupă.”
Un dobitoc dacă luați Pentru mâncare, vă uitați – Mai înainte – la copită, Căci trebuie-a fi despărțită. Iar dacă dobitocul are, Unghii, la ale lui picioare, Să știți că trebuie cătate Ca să vedeți, de-s despicate. Iar pe deasupra, să se știe: Rumegător, voiesc să fie.
Să nu-l mâncați nici pe cel care Va rumega, însă nu are Unghia-ndouă despicată. Și animalu-acesta, iată, Așa precum am poruncit, Ca necurat, va fi privit.