Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Levitic 11:25 - Biblia în versuri 2014

25 Acela care, hoituri, cară, E necurat până pe seară – De-a dus lăcustele acele, Va trebui, haina, să-și spele.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

25 și oricine va duce părți ale cadavrelor lor să-și spele hainele și va fi necurat până seara.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 și oricine va căra părți ale corpurilor lor moarte, trebuie să își spele hainele și va fi necurat până seara.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Și oricine poartă cadavrele lor să-și spele hainele și va fi impur până seara.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 și oricine va purta trupurile lor moarte să-și spele hainele și va fi necurat până seara.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și oricine va purta din mortăciunea lor să‐și spele hainele și va fi necurat până seara.

Gade chapit la Kopi




Levitic 11:25
34 Referans Kwoze  

A șaptea zi, să vă spălați Straiul și o să fiți curați. Numai în felu-acesta, voi Veți merge-n tabără apoi!”


Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De patul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge un pat dintre acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Pe câmp. Cel ce s-a curățit Să-și spele haina, negreșit, Să-și radă părul și scăldat Să fie, pentru-a fi curat. În urmă, poate ca să vie În tabără, însă să știe Că trebuie ca să rămână – Afar’ din cort – o săptămână.


Cel care va mânca apoi, Din acel trup mort, să știți voi Că necurat are să fie, Până când seara o să vie. De-asemenea, omul acel Cari poartă trupul mort, și el Are să fie necurat, Până când se va fi-nserat. El va mai trebui să-și spele, Apoi, și hainele acele Cu care fost-a îmbrăcat Când, trupul mort, el l-a purtat.


Cel care strânge – dintre voi – Cenușa vacii, mai apoi Să-și spele haina, ne-apărat, Căci până-n seară-i necurat. Aceasta trebuie să fie O lege, pentru veșnicie, Pentru întregul Israel Și pentru cel străin, la fel.


Cel ce le arde, să păzească Ce trebuie să împlinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.”


„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos


Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.


Acestea, doar s-au dovedit Porunci ce-s asemănătoare, Cu toate cele privitoare La multe feluri de mâncări, La sărbători și la spălări, Pân’ la o vreme anumită, Ce spre-ndreptare-i hărăzită.


Ce stai? Nu-i timp de zăbovit! Scoală, botezul, să-l primești! Căci astfel doar, spălat tu ești De ce păcate-i fi având, Numele Domnului chemând.”


Petru a zis: „Doamne, nici gând, Să-mi speli picioarele!” Iisus, „Dacă n-am să te spăl”– i-a spus – „Parte, nu vei avea, cu Mine.”


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Iar cu isop, Doamne, mereu, Mă curăță neîncetat, Mai alb să fiu și mai curat Decât zăpada se arată.


Mă spală, cu desăvârșire, De orișice nelegiuire Și curățește-mă, mereu, De tot păcatul meu cel greu!


Un om care va fi curat, Pe cel ce este necurat, A treia zi, să îl stropească, Pentru ca să se curățească. A șaptea zi de-asemenea, Iar omul, grijă, va avea, Să-și spele hainele, de-ndat’, Și să se ducă la scăldat Căci necurat el mai urmează A fi, până se înserează. Seara, va fi, din nou, curat.


Acel care s-a ocupat De arsul vacii, tot la fel, Are să facă-apoi și el: Să-și spele hainele de-ndat Și să se ducă la scăldat. În tabără, să vină iară Și-i necurat, până pe seară.


După ce fi-va curățit – Când scurgerea i s-a oprit – Omul acel s-aștepte până Are să treacă-o săptămână. Acesta-i timpul hărăzit Pentru cel cari s-a curățit. Să-și spele haina, după care, Numai la apă curgătoare Va merge pentru-a fi-mbăiat, Iar mai apoi, va fi curat.


Cel care-n casă s-a culcat, Să-și spele haina, negreșit. La fel și cel care-a dormit, Cumva, în casele acele: Și-acela, hainele, să-și spele.


Până în seară-i necurat Cel care, hoituri, a purtat, Din dobitoacele acele, Și trebuie, haina, să-și spele. Aceste dobitoace – toate – Să le priviți ca necurate.


Moise, din munte, a venit Și-apoi poporul și-a sfințit Și hainele și le-a spălat.


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat: „Poporul, să îl pregătești: Astăzi și mâine, să-l sfințești, Și să îl pui pe fiecare, Să-și spele haina ce o are.


De ele, nu v-apropiați, Căci vă vor face necurați. Dacă se-atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până seara-i necurat.


Atunci când întâmpla-se-va Să se atingă cineva – Din întâmplare, în vreun loc – De orice fel de dobitoc Cu unghia nedespicată Fiind toată dintr-o bucată, Sau cu copita ne-mpărțită – Întreagă, deci nedespărțită – Și cari nu rumegă, să știți, Drept necurat, să îl priviți.


A șaptea zi, apoi, el are A face-o nouă cercetare, Iar dacă rana n-a crescut – Ci dimpotrivă, a scăzut – Va declara că e curat Omul pe cari l-a cercetat.


Referitor la omu-acel Cari, țapul – pentru Azazel – Va trebui să-l izgonească, Iată ce are să-mplinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să intre-n casă cineva, Cât timp e-nchisă, să se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.


Preotul are să le ia Și-n urmă, jertfă, să le dea. O pasăre are menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Așa cum e a lui menire, Preotul face ispășire, Apoi, în fața Domnului, Pentru meteahna omului.


Oricare om, din Israel – Străin sau băștinaș, la fel – Atunci când întâmpla-se-va Că are a mânca, cumva, Carne, din fiara sfâșiată Sau care, moartă, e aflată, Să-și spele haina, imediat, Să-și scalde trupul. Necurat, Omul acela o să fie, Până când seara o să vie. Apoi, va fi, din nou, curat.


Acela care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-aceste lucruri, necurat Va fi, până pe înserat. Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile cele sfinte, ‘Nainte de a-și fi scăldat


Când va sfârși aceste toate, Să-și spele hainele de-ndat Și să se ducă la scăldat. Când va sfârși, să vină iară, În tabără și, până-n seară, Are să fie necurat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite