15 Preotul, pasărea de dar, Are s-o ducă pe altar. Cu unghia să îi despice Capul, iar sângele să-i pice Pe-ntinderea peretelui Ce este al altarului Și ars să fie acel dar, Apoi, pe focul din altar.
15 Preotul să aducă pasărea lângă altar, să îi desprindă capul de restul corpului; și apoi o va putea arde pe altar. Sângele acelei păsări trebuie să i se scurgă (doar) pe o parte a altarului.
Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.
Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.
O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?
Totul apoi s-a petrecut, Întocmai precum a cerut. Astfel, în ziua următoare – Când soarele pe cer răsare – La arie, el a plecat, Să vadă ce s-a întâmplat. Țarina-n jur era uscată, Dar lâna lui era udată De roua care a căzut. Când a stors lâna, a văzut Că apa ce s-a scurs din ea, Într-un pahar, de-abea-ncăpea.