Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 9:2 - Biblia în versuri 2014

2 Poporul care se vădea Că-n întuneric rătăcea, Iese din bezna cea deplină Și-acuma vede o lumină. Peste cei care se vădeau Că-n umbra morții locuiau, Iată – acuma – că răsare – Și-i scaldă – o lumină mare.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții, a strălucit o lumină!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Poporul care umbla în întuneric, a văzut o mare lumină! Peste cei care locuiau în teritoriul umbrei morții, a strălucit o lumină!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ai înmulțit poporul lui, le-ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cum se veselesc la seceriș și se înveselesc ca la împărțirea prăzii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, cei ce ședeau în țara umbrei morții, peste ei a strălucit lumina.

Gade chapit la Kopi




Isaia 9:2
22 Referans Kwoze  

Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”


Odinioară, voi erați În întuneric, dar azi, stați – În Domnul nostru – în lumină, Liberi fiind, de orice vină. Deci, ca niște copii umblați, Cari ai luminii sunt, dragi frați.


Eu am venit să fiu lumină, În lumea cea de beznă plină, Ca toți cei cari au să Mă creadă, În întuneric, să nu șadă.


Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”


Cel care te va lumina Nu va fi soarele. Luna Nu-ți va mai da a ei lumină Căci Domnul Însuși o să vină Și El, Lumină, o să-ți fie Și slavă, pentru veșnicie.


Aceia care se găseau În întuneric, viețuiau În umbra morții, prinși în fiare Și în ticăloșie mare,


Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.


Aceia cari – de bună seamă – De Domnul știu ca să se teamă, Asculte glasul Robului Venit din partea Domnului! Cel cari în beznă-a rătăcit, Căci de lumină-a fost lipsit, Să vină-n fața Domnului – Cu-ncredere-n Numele Lui – Și să se bizuie, mereu, Numai pe Domnul Dumnezeu!


Domnul i-a ridicat de jos, Din întuneric El i-a scos, Sfărmând lanțul ce se vădea, În umbra morții că-i ținea.


Iisus a zis, la rândul Lui: „Puțină vreme-aveți lumină. Umblați în ea, ca să nu vină Bezna, să vă cuprindă-apoi; Dacă, în beznă, umblați voi, Nu știți încotro vă-ndreptați.


Dar al pământului obraz, Pe care-acum este necaz, Nu va fi veșnic stăpânit De bezna ce l-a învelit. Așa după cum e știut Precum că fost-a – în trecut – Acoperită cu ocară, Mereu, a lui Zabulon țară Și-a lui Neftali, slava are – În vremurile viitoare – Să-nvăluie în lung și-n lat, Ținutul lângă mare-aflat, Peste Iordan. Ținutul lor E Galileea tuturor Popoarelor cari astăzi sânt Pe fața-ntregului pământ.


Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.


Mai înainte să pornesc, Aș vrea să mai respir puțin Și-apoi să plec, să nu mai vin,


„Eu cred că, pradă, au aflat Ai noștri, iar apoi au stat S-o-mpartă. Astfel, câte-o fată, La fiecare-i va fi dată; Sau poate două fete are Ca să primească fiecare. Multe din hainele vopsite Sunt, lui Sisera, dăruite. Straiele-s la gherghef cusute, Iar câte două sunt făcute Să șadă pe grumazul lui – Pe al biruitorului!”


Eu, când mă culc, adorm în pace Pentru-că-n locuința mea, Tu-mi dărui liniștea ce-mi place, Și pacea Ta mă va veghea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite