Isaia 8:22 - Biblia în versuri 2014

²² Cu-a lui privire în pământ, El va vedea precum că sânt Necazuri doar, în jurul său, Grele nevoi, neguri și rău. Poporul fi-va părăsit, Fiind – în beznă – izgonit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²² Apoi se va uita către pământ și iată că va fi numai necaz, întuneric și negură chinuitoare; și va fi alungat în beznă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Apoi se vor uita spre pământ și vor vedea numai necaz, întuneric și ceață densă înfricoșătoare; și vor fi alungați în întuneric.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² fie că va privi spre pământ, iată, strâmtorare, întuneric și beznă apăsătoare; dar întunericul va fi risipit,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² fie că se va uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră și se va vedea izgonit în întuneric beznă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² și se vor uita la pământ și iată, strâmtorare și întuneric, întunecare de neliniște și vor fi izgoniți în întuneric gros.

Isaia 8:22 Referans Kwoze

Isaia 5:30

În ziua ‘ceea de mânie, Un mare muget o să fie În Iuda. Mugetul acel Are să fie-atunci la fel Ca mugetul furtunii care Se năpustește peste mare. Când spre pământ au să privească, Oamenii nu au să zărească Nimic, căci fi-va strâmtorare Și o întunecime mare, În norii căreia se-neacă Lumina, neputând să treacă.

Matei 22:13

Iar împăratu-a poruncit: „Hei, slujitori! Iute-l legați Și-apoi, afară-l aruncați, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!

Matei 8:12

Plângând, adevărații fii, Ai cerului Împărății, În mijlocul plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Iuda 1:13

Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Proverbe 14:32

De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.

Iov 18:18

Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit

Matei 24:29

Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Ieremia 23:12

„De-aceea, oamenii acei Vor avea calea lunecoasă, Nesigură și-ntunecoasă. Vor fi împinși și au să cadă Și toată lumea o să vadă Că voi aduce-asupra lor Valul nenorocirilor, În anul ce îl pregătesc, În care am să-i pedepsesc.”

Isaia 9:1

Dar al pământului obraz, Pe care-acum este necaz, Nu va fi veșnic stăpânit De bezna ce l-a învelit. Așa după cum e știut Precum că fost-a – în trecut – Acoperită cu ocară, Mereu, a lui Zabulon țară Și-a lui Neftali, slava are – În vremurile viitoare – Să-nvăluie în lung și-n lat, Ținutul lângă mare-aflat, Peste Iordan. Ținutul lor E Galileea tuturor Popoarelor cari astăzi sânt Pe fața-ntregului pământ.

Isaia 8:20

La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!

Revelația 16:10

Îngeru-al cincilea, de-ndat’, Al său potir și l-a vărsat, Asupra jilțului pe care, Pentru domnie, fiara-l are. Întreaga ei împărăție Ajunse-atuncea ca să fie, În întuneric, cufundată, Iar oamenii – de astă dată – Și-au mușcat limba, de durere, Și n-au avut nici o putere.

Isaia 9:20

Deși – în dreapta – jefuiesc Cu toți, degrabă flămânzesc, Iar cei ce-n stânga au mâncat, Iată că nu s-au săturat.

Isaia 30:6

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.

Isaia 50:11

Voi – care faceți foc și știți, Mereu, ca să îl întețiți, Punând tăciuni – să căutați, Doar în lumină să umblați – Doar în lumina cea pe care, Focul, făcut de voi, o are. Din a Mea mână, vor veni Toate și se vor împlini, Pentru ca să ajungeți voi, Să zaceți în dureri apoi.”

Isaia 59:9

Tocmai de-aceea, izbăvirea Departe e, iar mântuirea Nu ne ajunge. Așteptăm Lumina, însă căpătăm Întunecimea, iar apoi, Prin negură doar, umblăm noi!

Exodul 10:21

Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată, acum ce am să-ți cer: Să îți ridici mâna, spre cer, Căci bezna grea se va întinde Și-ntreg Egiptul va cuprinde. Această beznă ce-o să vie, Atât de deasă o să fie, Că va putea fi pipăită.”

Exodul 10:22

Porunca dată, împlinită A fost de Moise, imediat. Spre cer, brațul și-a ridicat Și-o mare beznă s-a întins Peste-al Egiptului cuprins. Trei zile bezna a ținut.

Isaia 50:3

Cerul în negură și fac, Un sac de jale, peste el.”

Isaia 60:2

Căci toată a pământului Întindere-i acoperită De negura înstăpânită, Iar întunericul cel mare Cuprinde ale lui popoare. Dar iată că al tău Domn vine. Slava-I răsare peste tine.