Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 7:21 - Biblia în versuri 2014

21 Când ziua ‘ceea va apare, O să hrănească fiecare, O juncă doar și două oi.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

21 În ziua aceea, un om va ține în viață o juncană din cireadă și două oi,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 În acea zi, un om va îngriji doar o vacă tânără și două oi;

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 În ziua aceea, fiecare va crește o vițică și două oi;

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Și va fi așa: în ziua aceea un om va hrăni o juncă și două oi.

Gade chapit la Kopi




Isaia 7:21
8 Referans Kwoze  

Dar el, în țară, i-a lăsat Pe cei care s-au arătat A fi săraci și se vădeau Cum că nimica nu aveau. Acestei gloate truditoare I-a dăruit vii și ogoare.


Acolo, turma mieilor Va paște, ca pe câmpul lor. Păstori pribegi au să se-adune Și stăpânire ei vor pune Peste moșiile pierdute Cari de bogați au fost avute.


„Iată ce semn am stabilit Eu, pentru tine, Ezechia, Să poți a crede prorocia: Anul acesta, să știți bine, Numai ce crește de la sine, O să mâncați. Al doilea an – Așa precum e al Meu plan – O să mâncați doar ce-o să iasă, Din rădăcina-n câmp rămasă. Abia-n al treilea an apoi, Veți semăna pământul voi. Atuncea o să secerați, Vii veți sădi și-o să mâncați Din rodul lor. Va rămânea


Cetățile ce s-au aflat În Aroer, sunt părăsite, Iar turmele – nestingherite – Acolo au să pășuneze Și-n pace au să înnopteze.


Nu vor mai fi cutreierați Munții cei care sunt lucrați – Azi – cu cazmaua, căci în spini Vor fi-nglodați și-n mărăcini. Doar boii vor intra în ei Și oile, în munți-acei, Căci oamenii au să voiască – În ăst fel – să-i bătătorească.


Cei mai săraci cari se vor naște, Și ei – atunci – vor putea paște, Căci locui-vor liniștiți Cei care sunt nenorociți. Am să îți las neamul să piară De foame, în această țară, Iar cei care vor rămânea, Parte de moarte vor avea.


Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.


Pustia și cu țara care, De apă, duce lipsă mare, Pline vor fi de bucurie. Va tresălta, de veselie, Pustia, căci se-mpodobește, Când trandafirul înflorește.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite