Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 7:14 - Biblia în versuri 2014

14 Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 De aceea Însuși Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi va pune numele Emanuel.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Din această cauză, chiar El, Stăpânul, vă va da un semn. El va fi acesta: fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și îi va pune numele Emanuel!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 De aceea, însuși Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu, căruia îi va pune numele „Emanuél”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: ‘Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 De aceea Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu și‐i va pune numele Emanuel.

Gade chapit la Kopi




Isaia 7:14
29 Referans Kwoze  

„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Nu va mai trece mult și, iată: Vei rămânea însărcinată! Un fiu, tu ai să zămislești Și-apoi, Iisus ai să-L numești.


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.


Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”


În Iuda va pătrunde el Și se va revărsa. Astfel, Va năvăli crescând încât Are-a ajunge pân’ la gât. Emanuele, pe-a sa cale, Întreg pământul țării tale, Oștirea lui o să-l cuprindă, Când aripa o să și-o-ntindă!”


De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”


Faceți dar planuri câte vreți, Pentru că nu o să puteți Nicicând ca să le împliniți, Iar hotărâri – câte doriți – Luați, că după cum se știe, Fără urmări ele-au să fie! Căci Dumnezeu este Acel Care-i cu noi (Emanuel).


Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”


Din patriarhi – ca trup – apare Hristos – Acela care poate Să fie mai presus de toate – Și-i Dumnezeu adevărat, Cel ce e binecuvântat Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin!”


Când timpul i s-a împlinit, Ana pe lume-a zămislit, Un fiu, așa cum își dorea. De bucurie mare, ea I-a pus copilului acel, Drept nume-atuncea, Samuel. Numele-acesta a-nsemnat Că „Dumnezeu a ascultat”. Ana spusese: „Fiul meu, Cerut e, de la Dumnezeu.”


Apoi, copilului, i-a pus, Drept nume, „I-Cabod”. Astfel, „Nu mai e slavă”-nseamnă el. În urmă, a adăugat: „Iată, acum s-a depărtat Slava pe care Israel, Oriunde, o avea cu el.” În felu-acesta a vorbit, Doar pentru că a fost răpit – Atunci – chivotul Domnului, Și pentru moartea socrului Și-al soțului ce îl avuse.


Rahela-a zis triumfător: „Eu am luptat cu Dumnezeu, În contra sorei mele. Eu Am biruit!” Nume i-a pus „Neftali”, care e tradus Prin „Luptele lui Dumnezeu”.


Lea, astfel, a zămislit Un fiu, cari Ruben s-a numit. Ruben înseamnă „Vedeți fiu”, Căci ea a spus: „Acuma știu: Domnul, mâhnirea, mi-a văzut Și-un fiu mi-a dat, de am născut. Sunt, în sfârșit, iar, fericită! – De soțul meu, voi fi iubită.”


De fericită-a zis: „Dreptate, Acuma, Domnul mi-a făcut, Căci El, necazul, mi-a văzut Și cu un fiu m-a dăruit!” „Dan”, pe copil, ea l-a numit – „A judecat”, Dan e tradus.


Adam cu Eva s-a culcat, Iar ea născu un alt băiat. Acel copil, Set, se numise, Căci Eva, despre el, gândise: „În loc la Abel, l-am primit” – Set, însemnând „Înlocuit”.


Acuma ești însărcinată: Nu va mai trece mult și iată Că un fecior, tu vei primi Și Ismael îl vei numi. Numele-acesta e tradus Prin „Domnu-aude”; doar ți-am spus, Că Domnu-n bunătatea-I mare, Văzut-a a ta supărare.


Spre a-L cunoaște, un semn vreau, Vouă, acuma, să vă dau: Un Prunc, găsi-veți, înfășat, În scutece-n iesle culcat.”


Iată dar, semnul ce-a fost dat De Domnul, pentru împărat, Ca să cunoască, negreșit, Că totul fi-va împlinit După cuvântul spus prin mine, De către Domnul, pentru tine:


Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”


Iată acum, un semn prin care O să cunoască fiecare Că-n locu-acesta o să fiți Voi toți, în urmă, pedepsiți, Ca să-nțelegeți cum că Eu Îmi împlinesc cuvântul Meu Și că această împlinire Vă este spre nenorocire.


În urmă, Ghedeon s-a dus În fața Domnului și-a spus: „Dacă vei vrea să-l izbăvești Pe Israel – precum gândești – Prin mine, am ceva a spune:


În urmă, omul Domnului, Un semn i-a dat altarului: „Pentru a ști cu-adevărat, Că Domnu-i Cel ce-a cuvântat Atunci când m-a trimis pe mine, Iată ce semn am, pentru tine: Altarul se va despica, Și-a lui cenușă va pica, Vărsându-se în jurul lui!”


Veniți ca să priviți mereu, Lucrările lui Dumnezeu Și pustiirile pe care El le-a făcut, cu brațu-I tare;


Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.


De I-a spus „Domn” atuncea cum El este al lui David Fiu? Aceasta aș dori să știu!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite