Isaia 64:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „O, dacă Tu ai încerca, Cerul întreg a-l despica Și de Te-ai pogorî la noi, Toți munții s-ar topi apoi, În fața Ta, ca de un foc

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ O, de ai deschide cerurile și ai coborî! Cum ar tremura munții înaintea Ta!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ O, ce bine ar fi dacă ai deschide cerul și ai coborî! Cum ar tremura munții înaintea Ta!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ precum focul aprinde vreascurile și cum face focul apa să clocotească, pentru ca să faci numele tău cunoscut dușmanilor tăi, ca să tremure neamuri înaintea ta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ O, de ai despica cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munții înaintea Ta,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Ah, de ai despica cerurile, de te‐ai coborî, de s‐ar topi munții înaintea ta,

Isaia 64:1 Referans Kwoze

Marcu 1:10

Când El, din apă, a ieșit, Ioan văzu, înmărmurit, Cerul deschis și Duhul Sfânt, Cum se pogoară pe pământ, Ușor, în chip de porumbel, Și se așează peste El.

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

Psalmi 68:8

Pământul s-a cutremurat; S-a topit ceru-nspăimântat, Sinaiu-ntreg s-a zguduit Atunci când Domnul S-a ivit Și L-au văzut pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are.

Amos 9:13

Domnul a zis: „Vin zile-n cari Acei ce se vădesc plugari Au să-i ajungă pe acei Ce sunt secerători, iar cei Cari strugurii i-au adunat Și-apoi în teascuri i-au călcat, Au să-i ajungă pe cei care Sămânță-mprăștie-n ogoare. Mustul va picura din munți, Pe ale dealurilor frunți, Când vor veni zilele-acele.

Isaia 63:15

Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.

Exodul 3:8

M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.

Psalmi 46:6

Iată că neamurile toate, Necontenit, sunt frământate Și-n urmă clătinate sânt Domniile de pe pământ. Dar iată, glasul Domnului Răsună, iar de groaza Lui, Întreg pământul se topește Și totu-n jur se prăpădește.

Exodul 19:11

A treia zi, gata să fii! A treia zi, Domnul – să știi – Că se pogoară pe Sinai. În fața muntelui să stai, Cu tot poporul lângă tine, Pe Domnul să-L vedeți, când vine.

Amos 9:5

Iată că Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor Vine și-atinge-acest pământ Și-n jur, topite, toate sânt. Locuitorii se-ngrozesc Și plini de spaimă ei jelesc. Precum Nilul Egiptului, Saltă scoarța pământului. Ea se ridică – bunăoară – Și-apoi, de-ndată se pogoară.

Isaia 41:15

Te fac o sanie-ascuțită, Cu dinți, anume pregătită Să sfarme munți și să lovească Dealuri ca să le nimicească, Făcându-le precum era

Isaia 63:19

Iată că noi ajuns-am iară, Ca un popor nenorocit, Pe care nu l-ai cârmuit Tu, niciodată, peste care Nu S-a chemat Numele-Ți mare…”

Zaharia 14:4

Pe muntele Măslinului, Va sta piciorul Domnului În ziua ‘ceea, negreșit. Muntele e la răsărit, Privind din înălțimea lui Fața Ierusalimului. Muntele fi-va despicat. În două el va fi tăiat: O parte către răsărit, Iar alta către asfințit Și se va face-o vale mare. Jumate muntele-apoi are Spre miazănoapte-a se lăsa, Iar cealaltă parte a sa, Spre miazăzi va fi lăsată.

Psalmi 79:10

De ce să-ntrebe neamul care, Al Tău popor, în jur, îl are, „Unde e Dumnezeul lor, Care le e izbăvitor?” Să știe toți că, ne-ncetat, Tu răzbuni sângele vărsat, Al celor care robi Îți sânt!