Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 61:7 - Biblia în versuri 2014

7 Ocara le va fi luată Și-n locul ei le va fi dată Cinste-ndoită. Au să fie Cuprinși de mare veselie, Căci stăpânesc în a lor țară. A lor rușine o să piară, Parte având de bucurie Care va ține pe vecie,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 În locul rușinii lor, vor primi o porție dublă și în locul disprețului, se vor bucura de moștenirea lor. Astfel, ei vor moșteni o parte dublă în țara lor, și bucuria veșnică va fi a lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 În locul rușinii lor, vor primi o porție dublă (de prosperitate); și în locul ridiculizării se vor bucura de moștenirea lor. Astfel, ei vor moșteni o parte dublă în țara lor; și vor beneficia de o bucurie eternă!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 În locul rușinii, veți avea dublu, în locul disprețului, vă veți bucura de partea lor; de aceea, în țara lor, vor moșteni o parte dublă și vor avea o bucurie veșnică.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 În locul ocării voastre, veți avea îndoită cinste; în locul rușinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în țara lor și vor avea o bucurie veșnică.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 În locul rușinii voastre veți avea îndoită cinste și în locul ocării se vor bucura de partea lor. De aceea în țara lor vor stăpâni îndoit; vor avea o bucurie veșnică.

Gade chapit la Kopi




Isaia 61:7
19 Referans Kwoze  

Domnul îi dete robului Său Iov, starea de la-nceput: Tot ce-nainte a avut. Deci îndoit i-a-napoiat, Tot ceea ce i-a fost luat.


La cetățuie, înapoi, Să vină prinșii de război, Plini de nădejde! Negreșit, Îți voi întoarce, îndoit!


„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.


Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.


Ilie i-a vorbit apoi, În acest fel, lui Elisei: „Te rog, îmi spune dar, ce vrei? Pentru că iată: eu voiesc, Dorința, să ți-o împlinesc Mai înainte de-a fi dus De Dumnezeu, în ceruri, sus.” Atuncea, Elisei a zis: „Iată care e al meu vis: Din duhul care-i peste tine, Să faci să vină, peste mine, Acum, o parte anumită. Vreau o măsură îndoită!”


Se vor întoarce, înapoi, Răscumpărații Domnului, În inima Sionului. Ei vor cânta – cu prisosință – Numai cântări de biruință, Căci o cunună minunată, Pe cap, le va fi așezată, Țesută dintr-o bucurie Cari veșnică are să fie. O să-i apuce veselia Și-i va cuprinde bucuria, Pentru că geamătul lor piere Și va fugi orice durere.


Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi,


Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Al nostru Domn, Hristos Iisus, Și Dumnezeu – Tatăl de Sus – Cari ne-a iubit, neîncetat, Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat O mângâiere, pe vecie – Precum și o nădejde vie –


El trebuie recunoscut – De tatăl său – drept prim născut – Chiar dacă-i al femeii care Nu e iubită foarte tare – Și, din averea dobândită, Să îi dea partea cuvenită.”


Cei cari, cu lacrimi, au udat Pământul când au semănat, Vor secera cu veselie Atunci când toamna o să vie.


Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


De-aceea, Domnul Dumnezeu Vorbit-a-n acest fel: „Mereu, Ai Mei robi – iată – sunt hrăniți, Dar voi aveți să flămânziți. În timp ce robii Mei vor bea, Parte de sete veți avea. Când ei avea-vor bucurie, Vouă rușine-o să vă fie.


Semănăturile-au să fie Bune, iar vița cea de vie Și câmpul vor da rod bogat, Căci roua le va fi udat. Aceste lucruri, arătate, Cu toate au să fie date – Atunci – la astă rămășiță Din al poporului vost’ viță.


Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.


În vremile de mai târziu, Eu împotrivă am să fiu, La cei care te asupresc. Pe cei șchiopi am să-i izbăvesc. Îi strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă printre popoare, Mereu, în orișicare țară, Unde acum purtați ocară.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite