Isaia 60:2 - Biblia în versuri 2014

² Căci toată a pământului Întindere-i acoperită De negura înstăpânită, Iar întunericul cel mare Cuprinde ale lui popoare. Dar iată că al tău Domn vine. Slava-I răsare peste tine.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Căci, iată, întunericul învăluie pământul și negura acoperă popoarele, dar peste tine răsare Domnul, și gloria Lui apare deasupra ta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Privește! Deși întunericul afectează pământul și ceața densă acoperă popoarele, peste tine răsare Iahve și gloria Lui apare deasupra ta.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Căci, iată, întunericul va acoperi pământul și bezna, popoarele! Dar peste tine va răsări Domnul și gloria lui se va vedea deasupra ta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Căci, iată, întuneric va acoperi pământul, și întuneric des pe popoare. Dar Domnul va răsări peste tine și slava lui se va vedea peste tine.

Isaia 60:2 Referans Kwoze

Coloseni 1:13

Din a tenebrelor putere, Ne-a izbăvit prin a Sa vrere, Dându-ne-n urmă – dragii mei – Împărăția dragostei Fiului Său. Acolo, El Ne-a strămutat, pe noi, astfel.

1 Petru 2:9

Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;

Fapte 26:18

Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”

Maleahi 4:2

„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.

2 Corinteni 3:18

Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”

Fapte 17:23

Și, prin cetate, mă uitam, Atent, la locurile care Le aveți voi, pentru-nchinare. Descoperit-am așadar, În drumul meu, chiar și-un altar, Pe care-i scris, cum am văzut, „Pentru un Domn necunoscut”. Ei bine, ceea ce cinstiți Cu toții, dar fără să știți, Tocmai aceea, vestesc eu.

Fapte 14:16

În veacurile-ndepărtate, Lăsat-a Neamurile, toate, Să umble, precum ele vor, În căile plăcute lor,

Ioan 8:55

Acum, totuși, se dovedește Că nu-L cunoașteți. Vă e greu, A crede-așa ceva. Dar Eu, În schimb însă, Îl cunosc bine. Că nu-L cunosc, de aș susține, Aș fi un mincinos apoi, Exact așa cum sunteți voi. Dar Îl cunosc și-adeveresc, Căci Eu, Cuvântul, Îi păzesc.

Ioan 1:18

Nimeni – așa precum s-a spus – Pe Dumnezeu, nu L-a văzut. El fost-a făcut cunoscut, Lumii, numai de Fiul Lui, Care e-n sânul Tatălui.”

Ioan 1:14

Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

Езекиел 10:4

Atuncea, slava Domnului Și toată măreția Lui Care pe heruvimi a stat, Se ridică și s-a-ndreptat, Apoi, spre pragul cel pe care, Casa-l avuse la intrare, Astfel încât noru-a putut, Templul ca să îl fi umplut, Iar slava Domnului făcea, Întreaga curte, de lucea.

Numeri 16:19

Core-mpotriva celor doi, Tot Israelul l-a chemat. Deodat’, atunci s-a arătat, În fața-ntregii adunări, Slava lui Dumnezeu, din zări.

Levitic 9:23

El și cu Moise – amândoi – În cortul care s-a chemat „Al întâlnirii”, au intrat, Spre a-mplini ce-i de-mplinit. Când iar, afară au ieșit, Poporu-au binecuvântat Și-ndată li s-a arătat, Întreagă, slava Domnului Și lor, dar și poporului.

Ioan 1:1

N-a fost nici cerul, nici pământul, Ci, la-nceput, a fost Cuvântul. Acest Cuvânt a fost, mereu, Alăturea cu Dumnezeu; Și Dumnezeu, deci, chiar Prea Sfântul, S-a dovedit a fi Cuvântul.

Matei 23:19

Nebuni și orbi! Nu știți voi care, Din cele două, e mai mare? Altarul, sfințind acel dar, Sau darul de pe-acel altar?

Matei 15:14

Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Psalmi 80:1

Doamne, mereu Tu ești Acel Ce-i e păstor, lui Israel. De-aceea, Te rugăm fierbinte, Necontenit să iei aminte, Pentru că Tu-l povățuiești Pe Iosif și îl cârmuiești Asemenea turmei de oi. Arată-Te Doamne, apoi, Plin de putere, strălucind, Pe heruvimi doar, călărind!

1 Regi 8:11

Preoții care se aflau, Atunci, în casă, nu puteau Să facă slujba Domnului, Din pricină că slava Lui Venită-n nor, s-a răspândit Și totul fost-a-nvăluit – Tot ce în casă s-a aflat – În ceața norului lăsat.

Matei 23:24

Vai vouă, orbi învățători, Ce strecurați, de multe ori, Țânțarul, însă, apoi, știți, Cămila, să o înghițiți!

Psalmi 102:16

Sionul fi-va, iar, zidit, De către Domnul, negreșit, Căci slava Lui cea minunată Iar o să fie arătată.

Isaia 2:5

Hai vino, tu, aceea care, Iacov, drept casă-n lume-o are, Ca să umblăm pe calea Lui Și în lumina Domnului!”

Isaia 4:5

Pe muntele Sionului, După dorința Domnului, Un nor de fum va fi lăsat – Ziua – și-apoi pe înserat, Va fi un foc strălucitor, Luminând bezna nopților. Da, peste toate, slava are Să fie-atunci, un loc în care, Un adăpost va fi aflat.

Isaia 58:10

Dacă-ți împarți, cu cel flămând, Hrana pe care tu o ai Și dacă tu vei ști să dai – Din ceea ce ai dobândit – Să saturi sufletul lipsit, Atunci lumina ta răsare Peste-ntunericul cel mare, Iar bezna ta o să se vază Ca și lumina de amiază!

Isaia 66:11

Cu el, căci peste-al său popor, Laptele mângâierilor, Îl voi turna. Vă adulați La el, căci fi-veți desfătați. Cu plinătatea slavei lui.”

Isaia 8:22

Cu-a lui privire în pământ, El va vedea precum că sânt Necazuri doar, în jurul său, Grele nevoi, neguri și rău. Poporul fi-va părăsit, Fiind – în beznă – izgonit.

Isaia 58:8

Dacă așa te vei purta, Vedea-vei că lumina ta Va răsări, triumfător, Ca și lumina zorilor, Iar vindecarea ta trupească, Iute de tot, o să-ncolțească. Neprihănirea – ia aminte – Are să-ți meargă înainte Și însoțit vei fi, mereu, De slava de la Dumnezeu.

Isaia 62:1

„De dragostea Sionului Și a Ierusalimului Nu tac și nu voi înceta Până nu se va arăta, În urmă, mântuirea lui, Ca și lumina soarelui, Iar izbăvirea-l va cuprinde Ca o făclie ce se-aprinde.