Isaia 6:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Din serafimii cari erau Acolo, unul a zburat Spre mine, după ce-a luat În grabă, un cărbune-aprins,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână pe care îl luase cu cleștele de pe altar.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și unul din serafimi a zburat spre mine și avea în mână un cărbune aprins pe care‐l luase cu cleștele de pe altar.

Isaia 6:6 Referans Kwoze

Езекиел 10:2

La omul cel înveșmântat În strai de in, Domnu-a strigat: „Sub heruvimi, chiar între roți, Vâră-te – iute – ca să scoți, Cărbuni aprinși. După ce-i iei, Peste cetate-mprăștie-i!” Sub ochii mei, s-a aplecat Și între roți omu-a intrat,

Evrei 13:10

Dragii mei frați, știți că, la noi, E un altar; mai știți apoi, Că mulți, acolo, se găsesc Și doar pentru altar slujesc, Însă n-au nici un drept în dar, Spre a mânca, de la altar.

Evrei 1:7

Iar despre îngeri, a vorbit: „Din vânturi, îngeri, El Își face, Așa după cum Lui Îi place, Iar dintr-o flacără de foc, Își face slujitori, pe loc”;

Isaia 6:2

Deasupră-I, serafimi erau, Cari șase aripe aveau. Două aripi le-au folosit Când fața și-au acoperit. Cu alte două-și înveleau Picioarele, și foloseau Două aripi pentru zburat.

Levitic 16:12

Vițelul său, Aron să ia Cădelnița. Să pună-n ea Cărbuni aprinși – adică jar – De pe al Domnului altar. Loc, trebuie să-i mai rămâie, Să pună doi pumni de tămâie – Tămâia cea mirositoare, Mărunt pisată – după care, Va duce tot ce va avea, În partea de după perdea. Astă perdea are menire, În cort, de-a face despărțire.

Evrei 1:14

Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”

Fapte 2:3

Atuncea, niște limbi de foc Ivitu-s-au, în acel loc, Peste întreaga adunare, Și-n urmă, peste fiecare Din cei prezenți, s-au așezat.

Matei 3:11

Cât de umila mea ființă? Eu vă botez, spre pocăință, Cu apă, dar Acel ce vine – În urma mea – e, decât mine, Incomparabil mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic Ca să I-o duc. O să boteze Cu foc și Duh Sfânt. Să lucreze,

Numeri 16:46

Moise, atuncea, l-a trimis Pe-Aron, în grabă, și i-a zis: „Du-te, cădelnița de-ți ia! Foc de pe-altar să pui în ea! Pui și tămâie, după care, Pentru întreaga adunare, Fă ispășire – negreșit – Pentru că Și-a dezlănțuit Domnul, acum, din nou, mânia Și iată, a-nceput urgia!”

Exodul 25:38

Să faceți cenușările, Să faceți și mucările, Numai din aurul curat.

Ieremia 1:9

Domnul, apoi, mâna Și-a-ntins Și buzele mi le-a atins, Zicând: „Iată, cuvântul Meu, În gura ta îl așez Eu.