Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 6:4 - Biblia în versuri 2014

4 S-au zguduit, de glasul lor – Atunci – ușorii ușilor Iar fumul care s-a făcut, Întreaga casă, a umplut.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Stâlpii ușilor și pragurile s-au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s-a umplut de fum.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Stâlpii și pragurile ușilor s-au cutremurat de vocea lor, iar casa s-a umplut de fum.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Și se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna și casa s-a umplut de fum.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui ce striga și casa s‐a umplut de fum.

Gade chapit la Kopi




Isaia 6:4
12 Referans Kwoze  

Templul, îndată, am văzut, Cum că, de fum, a fost umplut, Din slava Dumnezeului Cel viu și a puterii Lui. Apoi, în Templu, nimenea, Să intre, nu va mai putea, Decât atunci când se sfârșesc Urgiile care lovesc Fața întregului pământ Și care, șapte-n număr, sânt.”


Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”


Când heruvimii au pornit, Al aripilor vâjâit Tare se auzise iară, Până la curtea de afară. Zgomotu-acela îmi părea, Precum că e asemenea, Cu glasul Celui cari, mereu, E-Atotputernic Dumnezeu.


Sunet de trâmbiți s-a-nălțat, Chimvalele au răsunat, Iar corul instrumentelor Unitu-s-a cu glasul lor. Cei cari din gură doar cântau, Pe Dumnezeu Îl preamăreau: „Domnul e bun, plin de-ndurare, Iar îndurarea Lui cea mare, Din înălțimi, peste noi, vine Și-n vecii vecilor, va ține.” În clipa ‘ceea, s-a lăsat Un nor, din cer, și a intrat Îndată-n Casa Domnului Umplând întreg Locașul Lui.


Atuncea, norul a venit Și cortul l-a învăluit. Mulțimea toată a văzut Că întreg cortul s-a umplut De slava Domnului. Astfel,


Apoi, pe Domnul L-am văzut Cum pe altar El a șezut Și-aste cuvinte mi le-a spus: „Lovește pragul cel de sus, Al porții, zguduiți să fie Ușorii ei, din temelie. Sfărâmă, peste capul lor, Acești ușori ai porților. Pe cei care vor rămânea, Am să-i ucid cu sabia. Cu fuga, n-o să izbutească Nimeni, scăpare, să găsească. Nimeni nu va avea scăpare, Căci n-o să fie îndurare.


Pe nări, El, fum, a aruncat Și foc, din gură, a vărsat. Cărbuni aprinși țâșneau din ea Și-n jurul lor totul ardea.


Făpturile, când se mișcau, Aripile le vâjâiau, Asemeni unor ape cari Se dovedeau nespus de mari, Și precum glasul cel pe care Atotputernicul îl are. Când se mișcau, neîndoios, Vuiet scoteau, gălăgios, Precum răsună-n largul firii Vuietul groaznic al oștirii. Făpturile, când se opreau, În jos, aripile-și lăsau.


Templul și casa așezată În partea din lăuntru-aflată, Cu pragurile întocmite, Ferestrele cele-ngrădite, Pridvoarele ce se-ntindeau În jurul lor și-nconjurau Cu-n brâu catul odăilor Din fețele pragurilor, Cu toate fost-au căptușite, Fiind cu lemn acoperite. De la ferestre, la pământ, Cu lemn acoperite sânt,


M-a dus la poarta ce-i aflată În miazănoapte așezată, În fața casei Templului. Văzut-am slava Domnului Cum, a Lui Casă, a umplut. Jos, la pământ, eu am căzut


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite