Isaia 6:2 - Biblia în versuri 2014

² Deasupră-I, serafimi erau, Cari șase aripe aveau. Două aripi le-au folosit Când fața și-au acoperit. Cu alte două-și înveleau Picioarele, și foloseau Două aripi pentru zburat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare dintre ei avea șase aripi. Cu două dintre ele își acopereau fețele; cu două își acopereau picioarele, iar cu două zburau.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Serafimii stăteau deasupra lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acoperea fața, cu două își acoperea picoarele și cu două zbura.

Isaia 6:2 Referans Kwoze

Revelația 4:8

Șase aripe se aflau, Pe o făptură, și aveau – Ochi, împrejur – nenumărați. Aceștia fost-au așezați Și înăuntru și afară, În timp ce unii se aflară Puși înainte, iar apoi, Alții erau puși înapoi. Noapte și zi, fără-ncetare, Făpturile strigat-au tare: „E Sfânt, e Sfânt, e Sfânt, mereu, Și-Atotputernic, Dumnezeu, Cel ce era, Cel care este, Cel care vine!” Când aceste

Езекиел 1:11

Aripile se dovedeau Cum că întinse-n sus erau, Astfel încât două din ele Se întindeau până la cele Care erau apropiate, Aflânduse-n vecinătate, Iar alte două-au folosit, Corpul, pentru a-și fi-nvelit.

Psalmi 104:4

Din râuri, soli, Îți întocmești; Din flăcări, slujitori croiești.

Psalmi 103:20

Voi, îngeri ai lui Dumnezeu, Să-L binecuvântați mereu, Căci împliniți porunca Lui Și-auziți glasul Domnului! Să-L binecuvântați, cum cere Faptul că sunteți în putere!

Isaia 6:6

Din serafimii cari erau Acolo, unul a zburat Spre mine, după ce-a luat În grabă, un cărbune-aprins,

Psalmi 18:10

Un heruvim, cal, Îi era Și pe aripi de vânt zbura.

1 Regi 6:24

Ale lor aripi, toate, sânt De câte cinci coți fiecare Și-astfel lungimile pe care Între aripe le aveau, De zece coți se dovedeau.

Revelația 14:6

Un alt înger, am observat Că, peste ceruri, a zburat, Cu Evanghelia cea cerească Și veșnică, să o vestească Locuitorilor ce sânt Pe fața-ntregului pământ, De orice neam aveau să fie, Limbă, norod, sau seminție.

Revelația 8:13

Atent, când iarăș’ m-am uitat, Un vultur, eu am observat, Pe bolta cerului zburând, Și, cu puternic glas, strigând: „Vai, de cei care locuiesc, Azi, pe pământ, căci îi pândesc Necazurile, pas cu pas. Trei îngeri încă-au mai rămas. Ei trebuie să se adune Și-apoi, din trâmbițe, să sune.”

Revelația 7:11

În jurul scaunului Lui, Toți îngerii s-au adunat. În roata care s-a-nchegat, Se mai găseau bătrâni-acei Și-apoi, alăturea de ei, Făpturile care vorbeau – Cari patru-n număr se aflau. Aceștia toți s-au aruncat, Jos și, adânc, s-au închinat, În față stând, la Dumnezeu,

Daniel 7:10

Un râu de foc eu am zărit, Din fața Lui cum a ieșit. Aceia care Îi slujeau, La mii de mii se numărau, Iar cei pe care i-am văzut În fața Lui că au șezut, De zece mii se dovedeau, Ori zece mii că se aflau. Apoi, în locu-acela, iată Că s-a ținut o judecată, Unde cărțile s-au deschis.

Езекиел 10:21

Toate făpturile acele, Cu patru fețe fost-au ele; Și patru aripi mai vădeau – De-asemenea – că mai aveau. Pe cele patru laturi care, Aripi, avut-au fiecare Și niște mâini – de om – erau, Care sub aripi se aflau.

Езекиел 1:24

Făpturile, când se mișcau, Aripile le vâjâiau, Asemeni unor ape cari Se dovedeau nespus de mari, Și precum glasul cel pe care Atotputernicul îl are. Când se mișcau, neîndoios, Vuiet scoteau, gălăgios, Precum răsună-n largul firii Vuietul groaznic al oștirii. Făpturile, când se opreau, În jos, aripile-și lăsau.

Езекиел 1:9

Aripile prinse erau, Una de alta. Când mergeau, Toate făpturile acele Nu se-ntorceau, pentru că ele, Drept înainte, o țineau.

Езекиел 1:6

Toate făpturile acele, Cu patru fețe fost-au ele; Și patru aripi mai vădeau – De-asemenea – că mai aveau.

Iov 15:15

Iar dacă Domnul nu se-ncrede În sfinții Săi, și dacă vede Necurăția cerului,

Iov 1:6

Dar într-o bună zi – în zori – Toți ai lui Dumnezeu feciori, La Tatăl, s-au înfățișat. Satana, și el, i-a urmat, Vârându-se-n mijlocul lor.

1 Regi 22:19

Mica s-a-ntors către-mpărat, Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului, La dreapta și la stânga Lui.

1 Regi 8:7

Aripi, căci aripile lor, Peste chivot se întindeau Și astfel, ele-acopereau Și drugii lui – aceia care Erau pentru a sa mutare.

1 Regi 6:27

De Solomon au fost luați Și-apoi, în casă așezați, Încât aripa unuia Zidul din dreapta-l atingea, Iar partea stângă-a zidului O atingea vecinul lui, Cu vârful aripei. Apoi, La mijloc, își uneau cei doi, Aripile, căci se-atingeau.

Exodul 37:9

Astfel, se arătau privirii, Cu aripile-acoperind Capacul, fața lor fiind, În așa fel orientată, Ca înspre el să stea-ndreptată.

Exodul 25:20

Ei se vor arăta privirii, Cu aripile-acoperind Capacul, fața lor fiind, Către acesta, îndreptată.

Psalmi 89:7

Domnul Se-arată-nfricoșat, În adunarea sfinților. Pentru întregul lor sobor, Temut se află Dumnezeu.

Iov 4:18

Când Dumnezeu află pricină La îngeri – căci și ei greșesc? Dacă în cei care-L slujesc, Nu se încrede Dumnezeu – Găsindu-le greșeli, mereu –

1 Regi 19:13

Ilie – când l-a auzit – În gura peșteri-a ieșit. Luă mantaua ce-o avea, Își înveli fața, cu ea, Și-n așteptare a rămas. Apoi, a auzit un glas: „Ce faci Ilie?” El răspunse:

Exodul 3:6

Apoi El a adăugat: „Sunt Domnul, cari M-am arătat Tatălui tău. Eu sunt, mereu, Al lui Avram Sfânt Dumnezeu; Și-al lui Isac sunt, totodată, Și al lui Iacov!” De îndată, Moise, obrazul, și-a ascuns, Pentru că spaima l-a pătruns, Și s-a temut să îndrăznească, Spre Dumnezeu, să mai privească.

Geneza 17:3

Avram, atunci, s-a prăbușit Cu fața la pământ, supus. Domnul, din cer, apoi, a spus:

Evrei 1:7

Iar despre îngeri, a vorbit: „Din vânturi, îngeri, El Își face, Așa după cum Lui Îi place, Iar dintr-o flacără de foc, Își face slujitori, pe loc”;

Luca 1:10

În Templul Sfânt. În faptul serii, Veni și ceasul tămâierii, Iar tot norodul adunat, Afară, rugi a înălțat.

Zaharia 3:4

Îngerul, însă, a vorbit Și-aste cuvinte le-a rostit: „Luați-i straiele murdare Pe cari le poartă!”, după care, S-a-ntors spre Iosua, de-ndată, Și i-a vorbit în ăst fel: „Iată, Nelegiuirile aflate, În tine, sunt îndepărtate Și te îmbrac cu straie care Se dovedesc de sărbătoare!”

Daniel 9:21

Pe când nu am sfârșit a spune, Încă, întreaga-mi rugăciune, Într-un zbor iute a venit Omul care-i Gavril numit. Pe-acesta, eu l-am cunoscut Din visul pe cari l-am avut Mai înainte. El a-ntins Mâna atunci, și m-a atins În clipa-n care se arată, Jertfa de seară a fi dată.

Езекиел 10:16

Făpturile, când se mișcau, Și roțile le însoțeau, Iar când zburau, roțile-acele Se ridicau, atunci, și ele.

Езекиел 1:4

Când m-au uitat, eu am zărit, Din miazănoapte c-a venit Un vânt năpraznic, un nor gros Și-un snop de foc vijelios, Ce răspândea, fără-ncetare, În jurul său, lumină mare. În al ei mijloc se vădea A fi ceva care lucea, Putând a fi asemuită Cu o aramă lustruită, Ieșind din para focului, Aflându-se deasupra lui.

Neemia 9:6

E făcătorul cerului Precum și a oștirii lui. Domnu-a făcut acest pământ Și toate câte, pe el, sânt. La toate, viață, El le-a dat, Iar cerul I s-a închinat.