Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 59:14 - Biblia în versuri 2014

14 În felu-acesta, izbăvirea Ne-a părăsit, iar mântuirea, Pe al nost’ plai, n-a mai venit, Ci ne-a uitat. S-a poticnit Și adevărul în piață, Iar a neprihănirii față N-am mai putut a o vedea, Căci prea departe se găsea.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 Astfel, justiția este îndepărtată și dreptatea stă la distanță, căci adevărul se împiedică în piață și onestitatea nu poate intra.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Astfel, justiția este îndepărtată și dreptatea stă la mare distanță – pentru că adevărul se împiedică în piață și onestitatea nu poate intra (între noi).

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Judecata a alunecat în urmă și dreptatea stă departe; pentru că adevărul s-a poticnit în piață și dreptatea nu poate să intre.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 și astfel izbăvirea s-a întors îndărăt și mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și judecata s‐a întors înapoi și dreptatea stă departe. Căci adevărul s‐a poticnit pe uliță și dreptatea nu poate să intre.

Gade chapit la Kopi




Isaia 59:14
25 Referans Kwoze  

Fără putere-i legea dată, Dreptatea nu se mai arată, Iar omul cel neprihănit De cel rău este biruit, Căci judecățile rostite, Mereu, nedrepte sunt vădite.


Pentru că în picioare, voi Călcați pe cel sărac și-apoi – După ce v-ați purtat astfel – Luați și grâul de la el, Iată dar ce o să pățiți: Degeaba, case vă zidiți Din pietrele cele cioplite, Căci n-au să fie locuite! Măcar că vii bune aveți, Din vinul lor, nu o să beți!


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Vai de cei care-i scot curați Pe oamenii cei vinovați, Pentru că mită au luat Atuncea când au judecat, Făcând – astfel – a fi lipsiți De drepturi cei neprihăniți!


Vai, de cetatea cea frumoasă, Ce se vădise credincioasă, Căci a ajuns, curvă, să fie! Ea a avut credincioșie. Dreptatea locuia în ea Și judecăți bune avea. Acum, s-a stins a ei lumină, Căci ea, de ucigași, e plină!


Iată ce am mai întâlnit: În locul ce e rânduit Ca să se țină judecată, Nelegiuirea-i întronată; Iar în acel loc de dreptate, Se află numai răutate.


Vă temeți voi, care schimbați Dreptu-n pelin și-apoi călcați Tot adevărul în picioare, Făr’ ca vreo urmă de mustrare, În cugete, să fi avut!


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!


Oameni cu inima vădită Precum că este împietrită! Voi – cei de pe cuprinsul firi, Potrivnici ai neprihănirii – La Mine, seama, să luați Și-al Meu cuvânt să-l ascultați!


Tocmai de-aceea, izbăvirea Departe e, iar mântuirea Nu ne ajunge. Așteptăm Lumina, însă căpătăm Întunecimea, iar apoi, Prin negură doar, umblăm noi!


Ca niște urși, noi mormăim Și să ne văietăm doar știm, Asemeni unor porumbei Căci ne purtăm la fel ca ei. Sperăm să vină izbăvirea Și să sosească mântuirea, Dar nu vine nimic apoi. Departe ele sunt, de noi.


De-aceea, să îi spui astfel: „Acest popor n-a ascultat De Domnul său și n-a luat Învățătură de la Cel Ce-i Dumnezeu în Israel. Cuvântul adevărului Nu se mai află-n gura lui.”


Toți cei care în oaste sânt, Pedeapsă-n urmă-au suferit, Pentru păcatul săvârșit, Față de jertfa arătată Precum că este necurmată. Jos adevăru-a fost zvârlit, De cornul care-a izbutit În tot ceea ce a făcut.


Caii pot să alerge încă, Dacă se află pe o stâncă? Cu plug și boi, poate – cumva – Marea, s-o are cineva? Atunci, din judecată, voi De ce-ați făcut otravă-apoi, Iar roadele care se țin Doar de dreptate, în pelin?


Pe urmă, printre-ai voștri frați, Doi oameni de nimic cătați. Aceștia să mărturisească Și pe Nabot să-l ocărască Spunându-i: „Tu i-ai blestemat, Pe Dumnezeu și pe-mpărat!” Afară după ce-l târâți, Cu pietre să îl omorâți.”


Cei din cetate au făcut Așa precum li s-a cerut.


Se-apropie cei ce vădesc Că mișelia o iubesc. La Legea Ta, ei nu veghează, Căci ei, de ea, se-ndepărtează.


„Atunci când, să-l tămăduiesc, Pe Israel, Eu Îmi doresc, Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Efraim o are, Precum și răutatea toată Cari în Samaria-i aflată, Iată că – fără îndoială – Atuncea iese la iveală, Pentru că-n tot ce au lucrat, Doar vicleșug au arătat. Hoți-n lăuntru se adună, Mâna pe pradă ca să pună. Afară sunt doar cete cari Alcătuite-s din tâlhari.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite