Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 57:10 - Biblia în versuri 2014

10 Te obosești mergând, dar iată Că „Încetez!”, nu zici vreodată. Putere – încă – reușești, În mâna ta să mai găsești: De-aceea încă, bunăoară, Tristețile nu te doboară.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Ai obosit de atâta drum, dar nu zici: «Renunț!». Găsești încă viață în mâna ta și de aceea nu ești sleit.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Ai obosit datorită atâtor deplasări; dar nu zici: ‘Ele sunt fără rezultat!’ Încă ai forță; și astfel, nu renunți.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 De mulțimea drumurilor tale ai obosit, dar nu ai zis: „M-am săturat”. Ți-ai regăsit vigoarea mâinii, de aceea nu ești slăbită.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Obosești mergând și nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Ai ostenit de lungimea căii tale; totuși n‐ai zis: E în zadar! Ai aflat o înviorare a puterii tale, de aceea n‐ai fost bolnav.

Gade chapit la Kopi




Isaia 57:10
12 Referans Kwoze  

Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”


„Dar ei, din ce-am cerut, nimic Nu vor să facă și își zic: „Degeaba! Pentru că apoi, Vom face tot precum vrem noi, Urmând pornirile acele, Din inimile noastre rele!”


„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”


Odinioară, când eram Fără vreo Lege, eu trăiam. Dar când porunca a fost dată, Păcatul a-nviat de-ndată, În timp ce eu m-am pomenit, Atunci, prin el, că am murit.


Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.


Truda-i degeaba! E un chin, Căci de rugină este plin, Și-aceasta nu se dezlipește. Doar focu-i cel ce reușește Să-nlăture rugina care E așezată pe căldare.


Se trag pe sfoară, se mințesc Și-a face rău doar, se trudesc.”


Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!


De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!


Te-ai obosit tot întrebând Și ajutoare așteptând. Să vină și să-ți țină parte Cei cari știu cerul a-l împarte, Cei care stelele pândesc, Aceia care îți vestesc – Citind numai după luni noi – Ce ți se va-ntâmpla apoi!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite