Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 55:11 - Biblia în versuri 2014

11 Așa e și Cuvântul Meu – Cuvânt pe care-L rostesc Eu – Căci nu Se-ntoarce înapoi Făr’ a aduce rod apoi, Ci-Mi împlinește, negreșit, Voia și planul ticluit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 tot așa este și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini dorința și va reuși în lucrul pentru care l-am trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 la fel se va întâmpla și cu al Meu Cuvânt care iese din gura Mea: el nu se va întoarce la Mine fără să își fi făcut efectul. El Îmi va satisface dorința și își va produce efectul pentru care L-am trimis.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 la fel va fi cuvântul meu care a ieșit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place și să aibă succesul pentru care l-am trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 tot așa și Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea: nu se va întoarce la mine gol, ci va face ce‐mi place și va propăși în lucrul la care l‐am trimis.

Gade chapit la Kopi




Isaia 55:11
29 Referans Kwoze  

Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”


Am spus, spre știrea tuturor, Tot ce va fi în viitor. Tot ceea ce va fi făcut, Eu am vestit, de la-nceput, Până când nu s-a împlinit, Pentru că astfel am vorbit: „Ceea ce hotărât-am Eu Va sta-n picioare, tot mereu, Căci voia Mea e neclintită Și trebuie a fi-mplinită.


Credința, deci, pentru oricine, În urma auzirii, vine; Iar auzirea – pe pământ – Doar prin al lui Hristos Cuvânt, Poate să vină, dragii mei.


Vă spun dar, să luați aminte, Că duhul, viață, dăruiește, Iar carnea nu vă folosește Chiar la nimic; Cuvântul Meu E duh și viață, tot mereu.


Pe Mine Însumi, Mă jur Eu! Nu-Mi iau ‘napoi cuvântul Meu Și adevăr doar, veți vedea, Că va ieși din gura Mea: Orice genunche o să fie Plecat, să Mi se-nchine Mie, Iar limbile de pe pământ Pe Mine-or face jurământ.


A crucii propovăduire Pare a fi o nebunie, Pentru cei care au să fie, Pe a pierzaniei cărare; Dar pentru noi – pentru cei care Am rupt-o cu năravul firii Și stăm pe calea mântuirii – Ea este și va fi mereu, Puterea, de la Dumnezeu.


Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.


Căci voi, din nou, ați fost născuți, Și nu mai sunteți dar, crescuți, Dintr-o sămânță muritoare, Ci din una nepieritoare Și nesupusă putrezirii – Așa cum, după legea firii, Sunt toate, pe acest pământ – Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, Care e viu, neîncetat, Și-n veac rămâne neschimbat.


De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.


Când un pământ e adăpat De ploaia care l-a udat Adeseori, și a rodit O iarbă ce le-a folosit Acelora cari l-au lucrat, El este binecuvântat De către bunul Dumnezeu.


Lucrul acesta, vei vedea Că Îmi va fi asemenea Cu apele lui Noe. Iată, După cum am jurat, odată, Că acea apă nu mai trece Peste pământ să îl înece, La fel și-acuma voi jura Că Eu nu te voi mai mustra Și n-am să Mă mânii pe tine.


Iată că eu vă dăruiesc, Acum, învățătura mea: Ca ploaia, vreau să curgă ea; Precum o rouă pe pământ Să cadă și al meu cuvânt, Ca ploaia iute ce dă viață Cernându-se peste verdeață, Ca stropii ei care învie Covorul ierbii din câmpie.


Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?


Iată că iarba se usucă Iar floarea are să se ducă, Însă va dăinui, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.


Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


„Și iată” – zice Dumnezeu – „Acesta-i legământul Meu, Ce-l fac cu ei: „Al meu Duh vine Și se-odihnește peste tine. Cuvântul Meu, de gura ta, Nu se va mai îndepărta Și nici față de-ai tăi copii, De-acum și până-n veșnicii. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Mânia nu se potolește, Până când nu se împlinește Planul pe care l-a avut, În a Sa inimă născut. Veți înțelege tot, ușor – Curând – în cursul vremilor.


Iată, Eu – Domnul – am vorbit! Lucrul acest va fi-mplinit, Căci Eu sunt Cel ce-l împlinesc! N-am milă, nu Mă potolesc Și nu Mă voi căi vreodată. Iată că fi-vei judecată După purtările avute Și după faptele făcute. Va fi după cuvântul Meu, Căci Eu sunt Domnul Dumnezeu!”


Iată, după porunca Lui, Casa cea mare-i dărâmată; Nici casa mică nu-i cruțată, Ci în bucăți, de-asemenea, Ajunge-a se preface ea.


Tânărul Samuel creștea, Iar Dumnezeu îl însoțea, Și n-a lăsat ca, la pământ, Să cadă-n urmă vreun cuvânt Pe care îl rostise El.


Cuvântul Domnului, venit Din ceruri, astfel mi-a vorbit: „Hei, Ieremio! Spune-Mi oare, Ce vezi acum, în depărtare?” Străfulgerat de un fior, Am zis: „Eu văd un veghetor.”


Domnul a spus: „Bine-ai zărit, Căci Eu veghez, necontenit, Pentru că vreau, Cuvântul Meu Să fie împlinit, mereu.”


Domnul la mine a venit Și-a doua oară mi-a vorbit: „Ce vezi acum? Ce se zărește?” „Văd un cazan ce clocotește” – Răspuns-am eu. „Ale lui șoapte Se-aud de către miazănoapte.”


Asupra țării o să vină Toate pe câte Eu le-am zis Și tot ceea ce este scris În cărțile lui Ieremia, Așa precum a fost solia Pe care el v-a-mpărtășit-o, Când, de la Mine, a primit-o. Tot ceea ce v-a fost vestit, Despre popoare, împlinit La literă are să fie, În vremea care o să vie.


Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite