Isaia 51:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Trezește-Te! Trezește-Te! Îmbracă-Te în putere, braț al Domnului! Trezește-Te, ca în zilele din vechime, ca în generațiile de demult! Nu ești Tu Acela Care l-ai tăiat pe Rahab în bucăți, Care l-ai străpuns pe monstru?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Trezește-Te! Trezește-Te! Braț al lui Iahve, îmbracă-Te în forță! Trezește-Te ca în zilele străvechi, ca în vremurile generațiilor care au existat cu mult timp în urmă! Nu ești Tu Acela care l-ai tăiat pe Rahab în bucăți și care ai omorât monstrul Tanin?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te ca în zilele de odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Raháb și a străpuns balaurul?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de odinioară și în veacurile din vechime! Oare n-ai doborât Tu Egiptul și n-ai străpuns balaurul?

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Deșteaptă‐te, deșteaptă‐te, îmbracă‐te cu putere, braț al Domnului! Deșteaptă‐te ca în zilele din vechime, ca în neamurile veacurilor trecute! Oare nu tu ai tăiat Raabul în bucăți, ai străpuns balaurul?

Isaia 51:9 Referans Kwoze

Isaia 52:1

„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.

Isaia 27:1

Sabia Domnului – cea mare, Aspră și negrăit de tare – În acea zi, o să țâșnească Din teacă și o să lovească Leviatanul; după el, Lovit va fi-n același fel Și Babilonul; negreșit, Are să fie-atunci lovit Și șarpele fugar, de-ndat’, (Cari și „Asur” mai e chemat). Lovit va fi Leviatanul, Iar Domnul Își va urma planul, Lovind șarpele inelat (Care, „Babel”, este chemat). Apoi, precum Domnul a zis, Balaurul va fi ucis, Cel ce se află lângă mare (Și cari, „Egipt”, drept nume, are).

Psalmi 89:10

Întreg Egiptul l-ai zdrobit – Ca pe un hoit – și-ai risipit Vrăjmașii prin puterea care Este în brațul Tău cel tare.

Isaia 30:7

Căci ajutorul așteptat Cari de Egipt le este dat, Nu e decât deșertăciune De-aceea eu și pot a spune Că ajutorul dobândit Doar „zarvă mare s-a vădit, Însă ispravă, nicidecum”.

Езекиел 29:3

Să spui: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a glăsuit: „Mare necaz am, negreșit, Pe tine, cel care – pe tron – Ești în Egipt drept Faraon, Pe tine, mare crocodil Al apelor, cari despre Nil, Ai zis așa: „E râul meu, Căci făcător al său sunt eu!”

Isaia 51:17

Te scoală dar, și te gătește! Ierusalime, te trezește, Căci ai băut, din mâna Lui, Cana mâniei Domnului! Până la fund, ai sorbit dar, Al amețelilor pahar!

Psalmi 44:1

O Doamne, noi am auzit – Și-ai noști’ părinți ne-au povestit Lucrările ce le-ai făcut, În vremile care-au trecut.

Iov 26:12

Prin forța Lui, e tulburată A mării apă și, sfărmată, De-a Sa pricepere-i apoi, Furia ei. Vedem și noi

Psalmi 7:6

Te scoală Domnul meu Cel sfânt! Mânia Ta să îi lovească! Te scoală, Dumnezeul meu! Trimite-le a Ta mânie Potrivnicilor mei, mereu, Ca să oprești a lor urgie. Trezește-Te să îmi ajuți! Trezește-Te Doamne odată! De mine Doamne-aminte-adu-Ți, Și rânduiește-o judecată!

Habacuc 3:13

Tu ai ieșit să-Ți mântuiești Poporul și să-l izbăvești Pe al Tău uns. Cu brațul Tău, Acoperișul celui rău Îl spulberi căci – din temelie Și pân’ la vârf – o să îi fie Zdrobită casa, negreșit. (Oprire)

Isaia 62:8

Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Grâul, de pe al tău ogor, Nu-l voi mai da vrăjmașilor Și nici străinii n-au să vie Ca să bea vin, din a ta vie, Vin pentru care te-ai trudit Și pentru care-ai ostenit.

Psalmi 93:1

Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.

Psalmi 87:4

Egiptul Eu îl pomenesc Și Babilonul, printre cei Care sunt cunoscuți ai Mei. Iată că țara cea pe care Neamul de Filisteni o are – Cu Tirul de asemenea, Precum și Etiopia – Se dovedesc că „s-au născut În al Sionului ținut”.

Psalmi 44:23

Doamne trezește-Te, de-ndată! De ce dormi? Fața Îți arată! Trezește-Te! Milă să-Ți fie! Să nu ne lepezi pe vecie!

Revelația 12:9

Astfel, balaurul cel mare – Șarpele din vechime, care, Satan și Diavol e chemat, Acela care a-nșelat Întreaga lume – s-a trezit, Că, pe pământ, e azvârlit. Zvârliți au fost, de-asemenea, Și îngerii ce îi avea.

Revelația 11:17

Zicând: „Îți mulțumim, mereu, Atotputernicule mare, Pentru că Tu – o, Doamne tare – „Cel care este” Te-ai vădit, „Cel care-a fost”, necontenit, Și „Cel ce vine”. Mulțumim, Căci am văzut și acum știm Că pe puterea Ta cea mare, Ai pus, acum, al Tău braț tare Și-ai început să-mpărățești Și, peste toate, stăpânești.

Luca 1:51

Putere, brațul Său cuprinde! El, gânduri ce au încolțit La cei mândri, a risipit;

Habacuc 2:19

Vai, de cel care, lemnului, Îi zice – după mintea lui – „Scoală!”, iar pietrei îi vorbește Și o îndeamnă: „Te trezește!” Oare sunt ele în măsură Ca să le dea învățătură? Degeaba sunt împodobite Cu-argint și-n aur poleite, Căci nu au duh să locuiască În ele, să le-nsuflețească.

Isaia 53:1

Cine-a crezut vorbele zise? Cine-a crezut ce se vestise? Cine e cel care-a văzut – Cine e cel ce-a cunoscut – Brațul cel tare-al Domnului?

Isaia 51:5

Neprihănirea Mea cea mare Aproape e, de fiecare, Iar mântuirea Mea, de-ndată, În fața voastră se arată. Aflați dar că brațele Mele Se vor vădi a fi acele, Cari trebuie-a chema, odată, Popoarele, la judecate. În Mine doar, își vor avea Ostroavele încrederea.

Psalmi 78:65

Atuncea Domnul S-a trezit Ca unul care a dormit. Ca un viteaz S-a arătat, Care-i de vin îmbărbătat.

Psalmi 21:13

Te scoală, cu puterea Ta, Doamne, căci noi Îți vom cânta Aducând laude mereu, Puterilor lui Dumnezeu.

Judecători 6:13

El l-a privit atunci, mai bine, Și a-ntrebat: „Dar, domnul meu, Dacă, cu noi, e Dumnezeu, Să-mi spui atuncea, cum se poate Să ni se-ntâmple-aceste toate? Unde-s minunile făcute În vremile de mult trecute, Minuni de care amintesc Părinții noștri când vorbesc Și ne întreabă, tot mereu: „Nu ne-a scos, oare, Dumnezeu Din a Egiptului robie?” Acum, ce poate să mai fie? Iată că Domnul ne-a uitat, Ne-a părăsit și ne-a lăsat În mâinile vrăjmașilor, Ale Madianiților!”

Deuteronom 4:34

A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?

Ioan 12:38

Spre-a se-mplini tot ce a spus Isaia-n prorocia lui: „Doamne, nu-i pasă nimănui, De tot ce-am zis, căci cine, oare, Vorbirii noastre-a dat crezare? Și cui i s-a descoperit Puterea de nebănuit A brațului lui Dumnezeu?”

Psalmi 59:4

Nevinovat eu mă găsesc, Dar totuși ei mă urmăresc. Doamne, ascultă! Te trezește, Ieși înainte-mi și privește!

Exodul 6:6

Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu

Iov 9:13

Nu-Și trage mâna, ci mereu, Cei cari mândriei îi slujesc, Sub El se-apleacă. Să-ndrăznesc

Psalmi 77:5

Eu m-am gândit mult, bunăoară, La zilele de-odinioară.

Isaia 52:10

Popoarele pământului Vedea-vor brațul Domnului – Vedea-vor brațul Său cel sfânt – Iar marginile de pământ Văd mântuirea cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are.”

Zaharia 2:13

Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”

Zaharia 10:11

Căci prin strâmtoarea mărilor Are să treacă Israel. Atunci, o să lovească el, În valul mării și, de-ndat’, Adâncul Nil va fi uscat. Frântă va fi Asiria. Toiagul care cârmuia La Egipteni, peste-a lor țară, Atunci va trebui să piară.

Psalmi 44:2

Cu mâna Ta, ai izgonit Neamuri și-n urmă ai lovit Popoarele, căci i-ai adus Pe-ai noști’ părinți pe cari i-ai pus În locul lor. Ne-ai sprijinit Părinții și i-ai răsădit În astă țară minunată, După promisiunea dată.

Psalmi 44:24

De ce-Ți ascunzi Fața de noi? De ce vrei ca să uiți apoi, Necazul care nu ne lasă Și greutatea ce ne-apasă?

Psalmi 89:11

Cerul întreg și-acest pământ, Doar ale Tale, Doamne, sânt. Lumea și tot ce e aflat În ea, Tu le-ai întemeiat.

Miheia 7:15

„Iată că lucruri minunate Au să îți fie arătate” – Domnul a zis – „ca la-nceput, Când al Egiptului ținut L-ai părăsit.” De-asemenea,

Fapte 7:7

„Dar după ce vor fi trecute Aceste secole, chiar Eu” – Îi mai spusese Dumnezeu – „Am să îl judec, negreșit, Pe neamul care a-nrobit, Sămânța ta. Pe-ai tăi, apoi, Îi voi aduce înapoi, În țară, ca să locuiască Și-n acest loc să Îmi slujească.”