Isaia 5:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ De-aceea, iată ce-am să-i fac Viei aceleia, de-ndată: Am să-i smulg gardul și călcată Are să fie-atunci, de vite, Iar zidurile construite În jurul ei, le năruiesc.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ Acum vă voi spune ce voi face cu via Mea: îi voi îndepărta gardul, și ea va fi lăsată pentru pășune; îi voi dărâma zidul, și ea va fi călcată în picioare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Acum vă voi spune ce voi face cu via Mea. Îi voi elimina gardul; și astfel, ea va fi distrusă. Îi voi dărâma zidul; și va fi călcată cu picioarele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Acum, vă voi face cunoscut ce-i voi face viei mele: îi voi îndepărta gardul și va fi devastată; îi voi distruge zidul și va fi călcată în picioare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare;

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și acum vă voi spune ce voi face viei mele: îi voi lua gardul și va fi mâncată; îi voi surpa zidul și va fi călcată;

Isaia 5:5 Referans Kwoze

Luca 21:24

Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.

Plângerile 1:15

Domnul trântit-a la pământ, Pe cei care, viteji, îmi sânt. O oaste, a strâns El apoi, Și împotrivă-mi, cu război, Ea a pornit, să mă lovească Și tinerii să-mi nimicească. Precum în teasc, Domnu-a călcat, Peste cea care s-a chemat A fi drept fiica cea pe care Neamul Iudeilor o are.

Isaia 28:18

Deci, chiar dacă voi ați avut Un legământ ce l-ați făcut Cu moartea și – fără-ndoială – Ați avut și o învoială Cu locuința morților, Vă spun, spre știrea tuturor, Că ele n-au să dăinuiască. Atunci când o să năvălească Urgia apei peste voi, Striviți veți fi de ea apoi.

Revelația 11:2

Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.

Isaia 28:3

Cununa ‘ceea îngâmfată, Din Efraim, va fi luată Și spulberată în picioare,

Isaia 10:6

Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.

Geneza 11:7

Haidem, măsuri ca să luăm, Și limba să le-o încurcăm – Să nu poată să se-nțeleagă – De lucru, praful să se-aleagă!”

Geneza 11:4

„Haideți, cetate să zidim, Și-un turn cari cerul să-l învingă, Cu al său vârf, să îl atingă” – S-au îndemnat – „s-avem un nume, Să nu fim risipiți în lume!”

Daniel 8:13

Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?”

Plângerile 4:12

Toți împărații care sânt Pe fața-ntregului pământ, Să creadă, nu ar fi putut – Și-asemenea n-ar fi crezut Nici oamenii pământului – Că al Ierusalimului Dușman, ajunge-va a-l bate Și că intra-va în cetate.

Isaia 25:10

Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.

Neemia 2:3

Și i-am răspuns, înspăimântat: „Trăiască marele-mpărat, De-acum și până-n veșnicie! Cum ar putea ca să nu fie Obrajii mei, plini de-ntristare, Dacă cetatea cea în care Își au mormântul toți acei Care au fost părinții mei, E dărâmată, la pământ, Iar ale ei porți, arse, sânt?”

Psalmi 89:40

Ale lui zile le-ai scurtat. Cetățile le-ai dărâmat.

Proverbe 24:31

Pe amândouă – ia aminte – Creșteau, în voie, numai spini, Acoperiți de mărăcini, Iar zidul ce le-a-mprejmuit, De mult, fusese prăbușit.

Isaia 32:10

Un an și niște zile sânt, Până când o să tremurați Și o să vă înspăimântați, Văzând culesul viilor Și-al poamelor livezilor, Cum se va duce pe pustie Și cum nu are să mai vie.

Ieremia 18:11

„La cei ce-n Iuda locuiesc Și la cei care se găsesc, Azi în Ierusalim, de-ndată Ai să te duci și-ai să spui: „Iată, Așa vorbește Dumnezeu: „Necazuri mari pregătesc Eu, În contra voastră și-am făcut Un plan, pentru că am văzut Tot răul ce l-ați săvârșit. De-aceea, este nimerit Ca fiecare dintre voi Să se întoarcă înapoi, Din căile ce le avea, Din relele ce le făcea!”

Ieremia 21:4

„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată că Eu voi strânge-apoi, Armele voastre de război, Cu care sunteți înarmați Atuncea când voi vă luptați Afară din astă cetate, În contra oștii adunate De cel ce este-ncoronat, În Babilon ca împărat, Și împotriva oștilor Ce sunt ale Haldeilor. Am să vă strâng armele toate, Aici, în mijloc, în cetate.

Ieremia 28:8

Prorocii care au venit ‘Naintea voastră, au vorbit – Din vremea veche – de război, De foamete și ciumă-apoi, Căci vor lovi niște țări cari Puternice vor fi și mari.

Ieremia 45:4

Dar Dumnezeu a cuvântat: „Îi spune lui Baruc, de-ndat’: „Voi dărâma ce am zidit, Voi smulge ceea ce-am sădit! E vorba despre-această țară.

Osea 2:12

Smochinii ei și-ale ei vii Ajunge-vor a fi pustii, Pentru că astfel a vorbit: „Pe toate, plată, le-am primit, Din mâinile tuturor cei Care ibovnici sunt, ai mei!” Iată dar, ceea ce-am să-i fac: Într-o pădure-am să prefac Totul, și-ajunge-vor mâncate De fiarele, în câmp, aflate.

Psalmi 89:41

Vecinii îl batjocoresc, Iar trecători-l jefuiesc.

Qohelet 3:3

Uciderile sunt venite La vremea lor, iar vindecarea Are un timp. Și dărâmarea Își are timpul anumit, La fel ca vremea de zidit.

Plângerile 2:6

Ca pe-o grădină-a pustiit Cortul cel sfânt. I-a nimicit Locul pe care-l folosea Când adunările-și ținea. Domnu-a făcut de s-a uitat Până și ziua de Sabat Și sărbătorile vestite, Cari, în Sion, sunt prăznuite. Domnu-n năpraznica-I mânie A lepădat, plin de furie, Pe preot și pe împărat.

Osea 2:14

„Am s-o ademenesc, să fie Dusă, în urmă, în pustie, Căci să-i vorbesc, găsesc cu cale, Să-i placă mult, inimii sale.