Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 5:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iată-L pe Prea Iubitul meu! Un cântec am să Îi cânt eu. Îi cânt dar, Prea Iubitului, Un cântec despre via Lui! Iubitul meu avea o vie Care creștea pe o câmpie.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Voi cânta Preaiubitului meu o cântare despre via Lui: Iubitul meu avea o vie pe un deal fertil.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Voi cânta Celui pe care Îl iubesc foarte mult, un cântec despre via Lui. Iubitul meu avea o vie pe un deal fertil.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 „Vreau să cânt o cântare de dragoste pentru iubitul meu. Iubitul meu avea o vie pe un deal mănos.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Voi cânta prea iubitului meu o cântare, a iubitului meu despre via sa. Prea Iubitul meu avea o vie pe un deal foarte mănos.

Gade chapit la Kopi




Isaia 5:1
23 Referans Kwoze  

Când lumea, iar, s-a adunat, Iisus, cuvântul, a luat Și-a zis: „Vă spun o pildă dar: A fost un vrednic gospodar, Care, o vie, a sădit. După ce locu-a-mprejmuit, Un teasc, în mijloc, a săpat Și-apoi, un turn a ridicat. Sfârșind munca, iar acea vie, Dorind, lucrată ca să fie, Unor vieri a arendat-o Și, liniștit, el a luat-o Spre altă țară-n treaba lui;


Apoi, norodului, Iisus, Această pildă, i-a mai spus: „Un om, o vie, a sădit, Iar după-aceea, a tocmit Vieri, căror le-a-ncredințat, Via-n arendă, și-a plecat Înspre o țară-ndepărtată, Lipsind o vreme-ndelungată.


„Eu, vița, sunt, adevărată. Vierul este al Meu Tată.


„Vă spun o altă pildă dar. A fost un vrednic gospodar, Care, o vie, a sădit. După ce locu-a-mprejmuit, Un teasc, în mijloc, a săpat Și-apoi, un turn a ridicat. Sfârșind munca, iar acea vie, Voind lucrată ca să fie, Unor vieri a-ncredințat-o. Deci, liniștit, el a luat-o Spre alte țări, în treaba lui.


Eu te sădisem, înadins, Ca pe o vie minunată, Dintr-un soi bun. Cum, dintr-odată, Din vie bună, ai putut, Sălbatic să te fi făcut?


Doamne, o vie ai luat Tu, din Egipt. Ai alungat Neamuri, iar via dobândită, Pe-al lor pământ a fost sădită.


„Iată că prea iubitul meu Al meu este și-a lui sunt eu. El, turmele, și le-a lăsat Doar printre crini, la pășunat.


Eu sunt a lui, iar el, mereu, Va fi numai iubitul meu. El este cel cari, prin grădini, Își paște turma, printre crini.”


Dulceață-n cerul gurii are, Iar din ființa lui răsare Un farmec, nemaiîntâlnit. Așa este al meu iubit. Și tot așa am să-l văd eu, Neîncetat, pe scumpul meu, Vouă vă spun, fiice pe care Ierusalimul meu le are!”


„Am adormit, însă veghea, Neobosit, inima mea… Atuncea, auzit-am eu Cum bate prea iubitul meu Și-atuncea doar – în acel ceas – Am auzit eu, al său glas: „Deschide-mi, soră prea iubită, Tu scumpă și neprihănită, Tu porumbițo. Iată, vin! De rouă-mi este capul plin, Și simt cum cârlionții mei – De-ai nopții picuri – îmi sunt grei.”


Iată cuvinte minunate Ce sunt de farmec încărcate. În inimă îmi clocotesc, Făcându-mă ca să vorbesc: „Lucrarea mea s-a înălțat Spre laudă, pentru-mpărat!” Ca pana unui scriitor – Deprins cu jocul vorbelor – Ce iscusință a vădit, Să-mi fie limba, negreșit!


Dreptatea, bunătatea Ta, Necontenit le voi cânta. Ție Îți voi cânta mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu.


Pentru-a putea fi izbăviți Cei care Îți sunt prea iubiți, Prin dreapta Ta, Tu scapă-ne Degrabă, și ascultă-ne!


Păstorii vin, în număr mare, Și-Mi pustiesc via pe care Eu am sădit-o. Au călcat Ogorul Meu cel minunat – Cel care Îmi era plăcut – Și-ntr-un pustiu l-au prefăcut.


Îmi zise: „Fiu al omului, Să Îmi spui tu, dacă ai știre, De este vreo deosebire Între lemnul pădurilor Și între cel al viilor?


„Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.


Domnul, de mână, vă apucă, Și iată că o să vă ducă – O țară bună – să vă dea. Râuri și lacuri sunt în ea. Din munți și văi țâșnesc izvoare Cu apă îndestulătoare.


Când veți mânca pe săturate, Bucatele ei minunate, Să binecuvântați, mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Fiindcă țara cea bogată V-a fost, de către Domnul, dată.


„Și mama ta, asemeni ție, Se dovedea a fi o vie Cari lângă apă a crescut. Mlădițe multe a făcut, Pentru că-n jur erau aflate Râuri cu ape-mbelșugate.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite