Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 49:25 - Biblia în versuri 2014

25 „Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

25 Domnul însă vorbește astfel: „Da, captivii celui viteaz vor fi luați, iar prada celui groaznic va fi eliberată. Eu voi lupta cu împotrivitorii tăi și Eu îi voi mântui pe fiii tăi.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Dar Iahve vorbește astfel: «Da, captivii celui care deținea forța, vor fi luați; iar prada tiranului va fi eliberată – pentru că Eu voi lupta cu cei care se luptă cu tine și tot Eu îți voi salva copiii.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Căci așa vorbește Domnul: „Chiar captivii celui puternic vor fi luați și prada va scăpa de la tiran. Eu mă voi bate cu cei care se bat cu tine și pe fiii tăi îi voi salva.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 „Da”, zice Domnul, „prada celui puternic îi va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Căci așa zice Domnul: Chiar și cei prinși ai celui tare vor fi luați și prada celui groaznic va fi izbăvită: și mă voi certa cu cei ce se ceartă cu tine și voi mântui pe copiii tăi.

Gade chapit la Kopi




Isaia 49:25
39 Referans Kwoze  

Să spuneți dar, la toți cei cari Sunt slabi de inimă: „Fiți tari! Să n-aveți teamă-n ceasul greu! Iată, al vostru Dumnezeu Vine cu răzbunarea Lui, Să dea răsplată orișicui. El Însuși are să sosească Și are să vă mântuiască.”


Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.


Iată urgia pregătită De către Domnul, hărăzită Popoarelor care, apoi Au să pornească cu război, Către Ierusalim: lovite Ajunge-vor, pe negândite, De o putreziciune mare. Cât încă fi-vor în picioare, Carnea o să le putrezească. Gurile au să se golească Prin putrezirea limbilor; Găvanele ochilor lor, Goale ajunge-vor de-ndat’, Căci ochii se vor fi uscat.


Căci toate neamurile care Se află-n lume, mai apoi Îi vor aduce înapoi, În țara moștenirii lor, Iar al lui Israel popor, Asupra lor, va stăpâni, Atunci când iarăși va veni, În țara Domnului, că toată Suflarea, roabă îi e dată. Robi îi vor fi aceia care L-au apăsat fără-ncetare. Stăpân va fi el, negreșit, Peste cei cari l-au asuprit.


În acea zi, va fi luat Jugul care a apăsat Pe umărul și gâtul tău Și care te-a chinuit rău. Ba încă jugul va crăpa, Atuncea când tu vei scăpa, Din pricina grăsimii care S-a adunat, fără-ncetare.


Voi binecuvânta pe cei, Care, la rândul lor, și ei, Mereu, te-au binecuvântat. Dar o să fie blestemat, Necontenit, omul acel Care te-a blestemat și el.”


Dar cel care-a păcătuit Și încă mai păcătuiește, Al diavolului se vădește, Căci el, păcate – am văzut – Că săvârșea de la-nceput, Și săvârșește, tot mereu. Însă, Fiul lui Dumnezeu, S-a arătat să nimicească Astă lucrare diavolească.


Sioane, pentru tine-apoi, Am să-ți scot prinșii de război Din groapa-n care au căzut, În care, apă, n-au avut. Îi scap pe cei cari prinși îți sânt, Doar pentru al tău legământ, Pe care l-ai pecetluit Cu sânge, când l-ai întocmit.


În urmă, Domnu-a cuvântat: „După ce se vor fi-ncheiat Cei șaptezeci de ani, să știți Precum că fi-veți izbăviți. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Așa cum am făgăduit.


În acea zi, când se adună, Poporu-ntreg are să spună: „Acesta este Dumnezeu, În cari ne-am încrezut mereu, Ca mântuire să primim! Acum, hai să ne veselim În mântuirea cea pe care A dat-o pentru fiecare!


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Ierusalimul cel de sus E însă-n libertate pus, Și-o spun pentru știința voastră, Precum că el e mama noastră.


Chiar Domnul Se va arăta, În acea zi și va lupta – Atunci – în fața tuturor Popoarelor neamurilor, Cum a luptat – precum se știe – În ziua cea de bătălie.


Nimeni nu o să năvălească, La cel tare, să-l jefuiască, ‘Nainte de a-l fi legat.


Doamne, mă apără de cei Ce se vădesc dușmanii ai mei, Și luptă Tu, cu cel ce vine Și vrea a se lupta cu mine!


Asemeni leilor răgesc. Ca niște pui de lei mugesc Și sforăie îngrozitor, Apucând prada-n colții lor, Iar prăzii, ajutor să-i dea, Nu o să poată nimenea.


Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.


Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,


Iar pentru Cel cari, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Acestea vor avea să fie Un semn, precum și-o mărturie – În al Egiptului ținut – Pentru tot ceea ce-a făcut. Poporul fi-va, negreșit – În vremea ‘ceea – asuprit Și apăsat de un jug greu. Îl va striga pe Dumnezeu Și-atuncea, un mântuitor – Care-i va fi apărător – Are să îi trimită El Și îl va izbăvi astfel.


Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.


Domnul ne e Judecătorul. Domnul ne e Legiuitorul. Domnul ne este Împărat Și mântuire El ne-a dat!


„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.


„Așa vorbește Dumnezeu, Cel care Domn îți e mereu Și-l apără pe-al Său popor: „Potirul amețelilor – Potirul cu mânia Mea – Ți-l iau din mâini! Nu-l vei mai bea!


„Iată ce fac: de toți cei răi, Din mâna vrăjmașilor tăi, Te scap și-am să te izbăvesc De cei care te asupresc!”


„Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „În fum am să prefac apoi, Carele tale de război Și pradă îi dau sabiei, Pe ai tăi mândri pui de lei. Prada, în țară adunată, Am să ți-o spulber dintr-odată, Iar glasul solilor tăi mulți, Nicicând nu ai să-l mai asculți.”


Iar dacă se va fi-ntâmplat Că nu este răscumpărat, Atunci, singur să iasă el, Din casa omului acel – Cu-ai săi copii – când o să vie Anul ales, de veselie.


Curând, cel ce-i încovoiat Sub fiare, fi-va dezlegat. În groapă, n-o să putrezească, Nici pâinea nu o să-i lipsească.


Căci Iacov e răscumpărat, De Domnul care l-a scăpat Din mâna neamului acel Ce-a fost mai tare decât el.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite