Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 49:22 - Biblia în versuri 2014

22 Așa vorbește Dumnezeu: „Cu mâna, semn, voi face Eu, Spre neamurile de sub soare. Am să-Mi înalț, către popoare, Steagul, iar ele, înapoi, Pe brațe-i vor aduce-apoi Pe ai tăi fii. De-asemenea, Fiicele tale vor avea Loc, pe-ai lor umeri, când, la voi, Le vor aduce, înapoi.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

22 Așa vorbește Stăpânul Domn: „Iată, Îmi voi înălța mâna către națiuni și Îmi voi ridica steagul către popoare. Ele îți vor aduce fiii în brațe, iar fetele tale vor fi purtate pe umerii lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 „Iahve care este Stăpân, vorbește astfel: «Să știi că voi face popoarelor un semn cu mâna și Îmi voi ridica steagul spre ele. Acestea îți vor aduce fiii pe brațe; iar fiicele tale vor fi purtate pe umerii lor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, îmi voi ridica mâna către națiuni și voi înălța steagul meu spre popoare și ele îi vor aduce înapoi la sânul tău pe fiii tăi și fiicele tale vor fi purtate pe brațe!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna și-Mi voi înălța steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în brațele lor și vor duce pe fiicele tale pe umeri.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, îmi voi înălța mâna către neamuri și voi ridica steagul meu către popoare și vor aduce pe fiii tăi în sân și vor aduce pe fetele tale pe umăr.

Gade chapit la Kopi




Isaia 49:22
20 Referans Kwoze  

Veni-vor mulți, din răsărit, Precum și de la asfințit; Din miazănoapte vor veni, Din miazăzi; s-or întâlni, Cu toți, în cerul Domnului Și vor ședea la masa Lui.


Popoarele cele pe cari Tu le-ai făcut, s-or aduna Și-n față-Ți se vor închina, Căci va da slavă-ntreaga lume, Neprețuitului Tău Nume.


Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Și îi vor strânge pe-ai voști’ frați Cari printre neamuri sunt aflați, Să îi aducă Domnului, Precum un dar, în cinstea Lui. Pe cai, pe dromaderi, pe cară, Pe tărgi și pe catâri, în țară, Îi vor aduce-n fața Lui, La sfântul munte-al Domnului Și la Ierusalim. Astfel, Ei au să șeadă lângă El. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. Ei au să fie-aduși la fel Precum fiii lui Israel Aduc la Casa Domnului, – Spre slava și spre cinstea Lui – Daruri ce sunt pentru mâncare. Acestea sunt, de fiecare, Cu multă grijă, așezate Numai în vasele curate.


Iată-i că vin din depărtări. Iată că unii vin din țări Ce sunt în miazănoapte-aflate. Alții, din cele așezate Către apus; pe alți-i știm Că sunt veniți de la Sinim.


Căci toate neamurile care Se află-n lume, mai apoi Îi vor aduce înapoi, În țara moștenirii lor, Iar al lui Israel popor, Asupra lor, va stăpâni, Atunci când iarăși va veni, În țara Domnului, că toată Suflarea, roabă îi e dată. Robi îi vor fi aceia care L-au apăsat fără-ncetare. Stăpân va fi el, negreșit, Peste cei cari l-au asuprit.


Numele lui are să ție Din veșnicie-n veșnicie: Cât soarele pământului Va dăinui numele lui. Unii pe alții vor căta De a se binecuvânta Cu al său nume. „Fericit”, De oameni, el va fi numit.


El are ca să stăpânească, Atuncea, și o să domnească De la o mare începând, La altă mare ajungând Și de la malul Râului, La capătul pământului.


Pământu-ntreg va ști de El Și toți se vor întoarce-astfel, La Dumnezeul nostru tare. Toate familiile care Se află pe acest pământ, În fața Domnului Cel Sfânt Veni-vor ca să se închine În vremea care grabnic vine.


Atunci când cei ce-s împărați, Peste popoare așezați, Cu ai lor oameni au să vie, Vrând, în Ierusalim, să fie, Spre a-L sluji apoi, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu.


Voi toți cei care locuiți Pe-acest pământ, atenți să fiți Când steagu-n munți se va-nălța Și când suna-va trâmbița!


Spre miazănoapte-am să privesc Și-n acest fel am să vorbesc” „Ce e al Meu, dă înapoi!” Spre miazăzi, voi zice-apoi: „Să nu oprești, să nu apuci Pe fiii Mei, ci să-i aduci Din țările îndepărtate, La margini de pământ aflate. Să Îmi aduci fiicele mele, ‘Napoi, din țările acele.


Treceți pe porți! Un drum croiți Și-o cale să îi pregătiți Poporului! S-o curățați De pietre și să ridicați Un steag anume pus, sub soare, Să fluture peste popoare!


Voi pune-n vremurile-acele, Un semn, să fie între ele. Pe cei ce vor scăpa apoi, Din Israel, trimite-i voi La Tarsis. Se vor îndrepta Spre Pul apoi, și vor căta La Lud și la Iavan s-ajungă. Au să străbată cale lungă, Până la cei ce mânuiesc Arcul. În urmă, se pornesc Către ostroavele aflate În locurile-ndepărtate, Care – nicicând – n-au auzit De Mine să se fi vorbit Și care nici nu au putut Ca slava să Mi-o fi văzut. Ei vor vesti, dea pururea, Printre popoare, slava Mea


Popoare-atunci, nenumărate, Pe Domnul oștii au să-L cate, Căci în Ierusalimul Lui, Au să se roage Domnului!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite