Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 49:21 - Biblia în versuri 2014

21 Când aste le vei fi văzut, Vei zice: „Cine i-a născut? Stearpă, fără copii eram Și izgonită mă găseam. Soartă de roabă am avut Dar cine, oare, i-a crescut? Eu singură, doar, am rămas. Unde erau, în acel ceas?”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

21 Atunci vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut pe aceștia? Eram fără copii și nu puteam rămâne însărcinată, exilată și alungată. Cine i-a crescut? Iată, eram părăsită și singură; de unde sunt aceștia?»“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Atunci te vei întreba: ‘Cine mi i-a născut pe toți aceștia? Eram fără copii. Am fost sterilă, exilată și alungată. Cine i-a crescut? Eram abandonată și singură. Deci de unde sunt aceștia?’»”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Vei spune în inima ta: „Cine mi i-a născut pe aceștia? Eu eram lipsită de copii și sterilă, deportată și rătăcită. Cine mi i-a crescut pe aceștia? Iată, rămăsesem singură: unde erau aceștia?”!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Și vei zice în inima ta: ‘Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii și stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceștia?’”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Atunci vei zice în inima ta: Cine mi‐a născut pe aceștia, căci eram lipsită de copii și pustiită și surghiunită și izgonită? Și cine a crescut pe aceștia? Iată rămăsesem singură; aceștia unde erau?

Gade chapit la Kopi




Isaia 49:21
21 Referans Kwoze  

Dacă, ai lui Hristos, apoi, Vă arătați că sunteți voi, Atunci, „sămânță” – negreșit – A lui Avram, v-ați dovedit Și astfel, veți avea putința De-a moșteni făgăduința.”


Tu dacă – din măslinul care Era sălbatic din născare – Ai fost tăiat și altoit, În cel ce bun s-a dovedit – Cum Domnul a găsit cu cale, Chiar împotriva firii tale – Atuncea, nu vor fi primiți, Să fie-n urmă altoiți, La locul lor, și cei pe care, Ramuri firești, măslinu-i are?”


Doamne, te rog, să iei aminte, Căci ale Tale cetăți sfinte Ajuns-au de a fi pustii. Sionul e pustiu, să știi. Ierusalimul e la fel, Căci pustiit este și el!


Atunci nu vei mai fi numită, Ca mai ‘nainte, „Părăsită”, Și nici pământul n-o să-ți fie Privit precum e o pustie. Te vor numi „Plăcerea Mea Se află, tot mereu, în ea”. „Beula”, tu vei fi chemată Ceea ce-nseamnă „Măritată”.


Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.


Ierusalime, nu mai ține, Țărâna ‘ceea, peste tine! Înlătură-o de pe-al tău strai Și-n capul oaselor să stai! Tu, fiică a Sionului, Desfă-ți, din jurul gâtului, Lațul cel care te strângea Și în robie te ținea!


Pe ne-așteptate, o să fie Al meu popor dus în robie. Bogații cari erau în țară, Atunci, de foame au să piară, Iar gloatele nenumărate De sete-ajunge-vor uscate.


Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.


Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.


Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.


Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.


Când oamenii ăstui popor – Cu fiii și fiicele lor – În al lor mijloc vor putea Să vadă – toți – lucrarea Mea, Numele au să Mi-L sfințească, Pentru că au să-L preamărească Necontenit pe-Acel pe care, Casa Lui Iacov, Sfânt, Îl are. Ei se vor teme, tot mereu, De-al lui Israel Dumnezeu.


Cine sunt cei cari, bunăoară, Asemenea norilor zboară, Asemeni porumbeilor Grăbiți spre porumbarul lor?


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite