14 Vă strângeți toți să ascultați, Iar apoi, seama, să luați. Cine-a vestit aceste toate? Cine, să le-mplinească, poate? Acel pe care îl iubește Domnul, acela împlinește Îndată, toată voia Lui, În contra Babilonului, Iar al său braț, necruțător, Peste-al Haldeilor popor, Plin de puteri se va lăsa Și greu are a-i apăsa.
14 Adunați-vă cu toții și ascultați! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? El, cel iubit de Domnul, Îi va împlini dorința împotriva Babilonului, iar brațul său va fi împotriva caldeenilor.
14 Adunați-vă toți și ascultați! Care dintre idoli a prevestit aceste lucruri? Acela care este iubit de Iahve, Îi va pune planul în aplicare împotriva Babilonului; iar brațul lui va fi împotriva caldeenilor.
14 Adunați-vă cu toții și ascultați! Cine dintre ei a făcut cunoscute acestea? Cel pe care Domnul îl iubește va împlini dorința lui în Babilón și brațul lui, între caldéi.
14 Strângeți-vă cu toții și ascultați! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubește Domnul va împlini voia Lui împotriva Babilonului și brațul lui va apăsa asupra haldeenilor.
14 Adunați‐vă toți și ascultați: care din ei a spus acestea? Acela pe care l‐a iubit Domnul va împlini plăcerea lui asupra Babilonului și brațul său va fi peste Haldei.
Vă adunați neamurilor, Precum și voi, popoarelor! Care din ele s-a văzut În stare de a fi știut Toate aceste lucruri noi, Ca să ni le vestească-apoi? Cine ar fi putut să vie, Să facă-ntâia prorocie? S-aducă martori, să vorbească, Dreptatea să își dovedească Astfel, în fața tuturor, Iar oamenii, la rândul lor, Să spună: „E adevărat!”.
„Să le arete și să vie Să spună, ce are să fie. Ce prorocii aveți apoi, Pe cari să le fi făcut voi? Vorbiți-ne dar, despre ele, Căci prorociile acele, Vrem să ne fie-mpărtășite, Să știm când fi-vor împlinite. Veniți și spuneți tuturor, Ce o să fie-n viitor.
Și despre Cir, vorbit-am Eu Și-am zis: „El e păstorul Meu, Căci sarcină, el va avea, Să împlinească voia Mea. El zice, de Ierusalim: „Haidem, din nou, să îl zidim!” Și despre Templu o să spună: „Iar, temelii, să i se pună!”
Vreo prorocie, oare, cine A mai făcut, la fel ca Mine, (Să vină, ca să Îmi vorbească! Să vină, să Îmi dovedească!) Din vremile ce au trecut, De când Eu, oameni, am făcut? Să le vestească tuturor, Tot ce va fi în viitor!
Iisus a mai adăugat, După ce, țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit. Du-te și vinde tot ce ai, Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! De n-ai nimic a te mai ține, Ia-ți crucea, și hai după Mine!”
Iar Babilonul, negreșit, Are să fie nimicit. El – fala împăraților, Podoabă a Haldeilor – Precum Sodoma și Gomora, Ajunge-va, când va fi ora Mâniei Domnului. Astfel,
Mulți călăreți, eu am zărit, Doi câte doi cum au venit.” Apoi, străjerul a luat Cuvântul iar, și a strigat: „Iată acuma, am văzut Că Babilonul a căzut! Toate icoanele-s sfărmate Ș, la pământ sunt aruncate!”
L-am așezat – de-asemenea – Pe Cir, după dreptatea Mea. Ale lui căi, Eu le păzesc, Mereu, și i le netezesc. El are să-Mi zidească iară, Cetatea-n a lui Iuda țară, Iar prinșilor mei de război, Le va da drumul mai apoi, Fără să ia răscumpărare Sau daruri de la fiecare, Pentru căci Cel care-a vorbit E Domnul oștii, negreșit.”
De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Îi fac pe toți ca – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”