Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 46:2 - Biblia în versuri 2014

2 S-au prăbușit și au căzut. Povara lor, nu au putut Ca să și-o scape, și-n robie, Ei înșiși au ajuns să fie.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Se îndoaie, se apleacă împreună; nu pot să salveze povara, ei înșiși mergând în captivitate.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ele se prăbușesc și se îndoaie împreună. Nu pot să ducă greutatea. Chiar ei personal merg în captivitate.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 S-au răsturnat, s-au prăbușit, nu pot să salveze povara. Sufletele lor sunt duse în captivitate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Au căzut, s-au prăbușit împreună, nu pot să scape povara; ei înșiși se duc în robie.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Ele se încovoaie, se pleacă jos împreună: n‐au putut scăpa sarcina și ele înșile sunt duse în prinsoare.

Gade chapit la Kopi




Isaia 46:2
16 Referans Kwoze  

Pentru că tu te-ai încrezut În faptele ce le-ai avut Și-n ale tale visterii, Ajunge-vei robit să fii. Aceeași soartă va avea Chemoșul de asemenea, Căci rob va fi, cu-ai săi preoți, Precum și cu mai marii toți.


Idolii, ei și i-au lăsat, Fugind, iar David i-a luat.


El a strigat, iarăși, la ei: „Iată că dumnezeii mei – Pe care eu mi i-am făcut – Mi i-ați luat și am văzut Că și pe preot l-ați luat, După ce casa mi-ați prădat. În urmă, ați pornit la drum. Ce-mi mai rămâne mie-acum? Deci încă voi mai cutezați Ca să veniți să mă-ntrebați „Ce ai?” Dar cum ați îndrăznit?”


„Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască.


Cu ce-i rămâne, își va face Un dumnezeu, precum îi place. Face un idol și-apoi vine, În fața lui, să se închine, Să-l cheme și să-i strige-apoi: „Hai, mântuiește-ne, pe noi, Căci pentru noi, tu ești, mereu, Adevăratul dumnezeu!”


Pradă au dat, flăcărilor, Zeii de pe cuprinsul lor. Aceia n-au fost dumnezei: Din lemn și piatră fiind ei, Erau lucrări – cum s-a văzut – Pe care omul le-a făcut.


Dar dumnezeii ce-i aveau Toți cei care se-mpotriveau – Luptând dar, cu părinții mei – I-au izbăvit, oare, pe ei? N-a fost atuncea nimicit Gozanul? Fost-a izbăvit Haranul sau Rețeful, oare, Sau fiii lui Eden, cei care Erau veniți din Telasar?


În zori de zi, s-au deșteptat Cei din Asdod, și l-au aflat Pe-al lor Dagon, jos – prăbușit Cu fața la pământ – trântit Lângă chivotul Domnului. L-au așezat la locul lui


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.


Vin zile-n care pedepsesc Toți idolii ce se găsesc În Babilon. Atunci când vine Timpul acela, de rușine Are să fie-acoperit Tot Babilonul, negreșit, Iar ai lui oameni au să cadă, În al lui mijloc, morții pradă.


Va ridica, din locul lor, Oameni și în Egipt apoi, Îi va muta, prinși de război. De-asemenea, vor fi mutate Și chipurile lor turnate, Precum și toți idolii cei Care le sunt lor, dumnezei. Au să mai fie strămutate Vasele scumpe, ce-s lucrate Din aur și argint. Astfel, În pace îl va lăsa el, Vreo câțiva ani, pe cel aflat În miazănoapte, împărat.


Asur, ascultă – negreșit – Ceea ce Domnu-a poruncit În contra ta: „Nu vei avea Urmași cari numele să-ți ia, Căci nimeni nu va fi la voi, Să-ți poarte numele apoi. Din casa celui cari, mereu, Fusese al tău dumnezeu, Voi strânge chipurile toate Care cioplite-s sau turnate. Al tău mormânt va fi săpat, Căci prea ușor, ai fost aflat.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite