Isaia 46:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Oameni cu inima vădită Precum că este împietrită! Voi – cei de pe cuprinsul firi, Potrivnici ai neprihănirii – La Mine, seama, să luați Și-al Meu cuvânt să-l ascultați!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Ascultați-Mă, oameni cu inima încăpățânată, voi, care sunteți departe de dreptate!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Ascultați-Mă, încăpățânaților – voi care sunteți departe de dreptate!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Ascultați-mă, voi, cei îndărătnici cu inima, voi, cei care sunteți departe de dreptate!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Ascultați-Mă, oameni cu inima împietrită, vrăjmași ai neprihănirii!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Ascultați‐mă, voi cei tari la inimă, cei depărtați de dreptate!

Isaia 46:12 Referans Kwoze

Ieremia 2:5

Domnul a zis: „Ce au găsit? Ce a părut nelegiuit, În Mine, pentru-ai voști’ părinți? Ce au gândit ale lor minți, Atuncea când s-au depărtat De Mine și au căutat Nimicuri, până când – se știe – Nimicuri au ajuns să fie?

Isaia 46:3

Iacove, voi să M-ascultați! De-asemenea, seama luați Și voi cari sunteți rămășiță Din a lui Israel mlădiță! Ascultați voi, acei pe care Purtatu-v-am Eu în spinare – De când pe lume sunteți voi – Și pe-al Meu umăr, mai apoi, Necontenit, loc ați avut, Din clipa-n care v-ați născut:

Psalmi 119:150

Se-apropie cei ce vădesc Că mișelia o iubesc. La Legea Ta, ei nu veghează, Căci ei, de ea, se-ndepărtează.

Efeseni 2:13

Însă acuma, bunăoară, Voi toți care, odinioară, La depărtare vă aflați, Ați devenit apropiați, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.

Isaia 48:4

Știind că tu ești împietrit, Că ai grumazul întărit – Ca fierul – și de bună seamă, Îți este fruntea de aramă,

Isaia 28:23

„Urechile, vi le plecați Și al meu glas îl ascultați! Să fiți dar, cu luare-aminte, Când ascultați aste cuvinte!

Psalmi 119:155

Aceia cari sunt răi, din fire, Departe sunt de mântuire, Căci ei nu cată, pe-a lor cale, Orânduirea Legii Tale.

Psalmi 76:5

Vitejii toți despuiați sânt. Cei inimoși dorm, în pământ, Somnul de veci, căci n-au putut A se-apăra. Cum am văzut,

Psalmi 49:1

Popoarelor, să ascultați, Iar voi aminte să luați – Voi cari în lume locuiți – În orice stare vă găsiți.

Efeseni 5:14

De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”

Fapte 7:51

Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!

Isaia 48:1

„Lucrul acest să-l ascultați Voi toți acei care purtați, Azi, numele lui Israel Și cari sunteți Iudei, de fel. Casă-a lui Iacov, ia aminte Și-ascultă dar, aste cuvinte. Ascultați toți, voi cari, mereu, Spre-al lui Israel Dumnezeu V-ați întors ochii și-ați strigat, Voi toți cei care ați jurat Pe sfântul Nume-al Domnului, Dar n-ați venit în fața Lui, În adevăr să vă vădiți Oameni a fi, neprihăniți!

Isaia 45:20

„Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască.

Isaia 9:9

Cuvântul fi-va cunoscut De-ntreg poporul, căci știut Va fi de cei ce se găsesc În Efraim sau locuiesc, Azi, în Samaria și care Spun cu mândrie și-ngâmfare:

Isaia 59:14

În felu-acesta, izbăvirea Ne-a părăsit, iar mântuirea, Pe al nost’ plai, n-a mai venit, Ci ne-a uitat. S-a poticnit Și adevărul în piață, Iar a neprihănirii față N-am mai putut a o vedea, Căci prea departe se găsea.

Isaia 64:6

Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.

Isaia 5:7

Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!

Isaia 28:14

Voi – batjocoritorilor – Cari stăpâniți peste popor Și în Ierusalim v-aflați, Atenți, acum, să ascultați Cuvântul cel venit de sus, Pe care Domnul vi l-a spus!

Isaia 59:15

Tot adevărul s-a făcut – În mare grabă – nevăzut, Iar cel ce s-a îndepărtat De rău, e jefuit de-ndat’. Domnu-Și apleacă, mânios, Privirea și Se uită-n jos, Către pământ. Pe-ntreaga fire, Nu va vedea neprihănire.

Amos 5:7

Vă temeți voi, care schimbați Dreptu-n pelin și-apoi călcați Tot adevărul în picioare, Făr’ ca vreo urmă de mustrare, În cugete, să fi avut!

Habacuc 1:3

De ce îngădui să văd eu, Nelegiuirea, tot mereu? De ce Te uiți la nedreptate, La relele ce-s adunate? Cuprinsă e întreaga fire, De silnicii și asuprire. Certuri se nasc și izbucnesc Gâlcevi ce nu se mai sfârșesc.