Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 45:9 - Biblia în versuri 2014

9 „Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 Vai de cel ce se ceartă cu Cel Care l-a creat, de cel care nu este decât un vas de pământ printre altele la fel! Îi va spune oare lutul celui care-l modelează: «Ce faci?» sau: «El n-are mâini!»?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Vai de cel care se ceartă cu Creatorul lui – pentru că el nu este decât un vas de pământ printre alte vase! Îi va spune oare argila olarului: ‘Ce faci?’ sau: ‘Să știi că nu i-ai pus mâini!’?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Vai de cel care se ceartă cu cel care l-a plăsmuit, de cel modelat, cu cel care îl modelează din pământ! Oare zice lutul către cel care-l modelează sau lucrarea ta: „Nu are mâini?”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului! Oare lutul zice el celui ce-l fățuiește: ‘Ce faci?’ și lucrarea ta zice ea despre tine: ‘El n-are mâini’?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Vai de cel ce se ceartă cu Făcătorul său! Un hârb între hârburile țărânii! Va zice lutul oare către cel ce‐l întocmește: Ce faci? Sau făptura ta: El n‐are mâini?

Gade chapit la Kopi




Isaia 45:9
22 Referans Kwoze  

Cu toate-acestea Doamne – iată – Tu ești Cel care ne e Tată. Tu ești olar, noi suntem lut, Iar Tu ești Cel ce ne-a făcut. Suntem cu toți, a Ta lucrare.


„Nu pot să fac și Eu, apoi, Tot ceea ce doresc, cu voi, Așa ca și olaru-acel, Tu, casă a lui Israel? Iată – asemeni lutului, În mâinile olarului – În mâna Mea, sunteți și voi.


Stricați ce sunteți! Credeți voi Că trebuie privit apoi, Olarul, ca pe lutul care El îl lucrează, cu răbdare? Lucrarea unui lucrător, Va zice despre făcător, „Nu-i el cel care m-a făcut!”? Sau oare, vasul cel de lut, Despre al său olar, va-ncepe A spune că „Nu se pricepe!”?


„Securea, oare, se fălește Față de cel ce se vădește Cum că de ea s-a folosit?” „Sau fierăstrăul s-a mândrit Față de cel ce-l mânuia Și-n stăpânire îl avea?” Parcă nuiaua l-ar mișca Pe cel care o ridica! Parcă toiagul o să zică Căci el e cel ce îl ridică Pe-acela care, e știut, Că nu este, din lemn, făcut!”


Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.


O cursă-n cale ți-am întins Și fără să te-aștepți, te-ai prins Tu, Babilonule, în ea, Căci ai căzut în cursa Mea!” „Ai fost ajuns și apucat, Pentru că tu ai cutezat Ca împotriva Domnului Să lupți, stârnind mânia Lui.


Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”


De-apucă El, cine-L oprește? Sau cine oare, îndrăznește Să-I zică „Ce faci?” Dumnezeu


Cu El vrei să te cerți tu, oare, Că n-a dat, pentru fapta Lui, Vreo socoteală omului?!


„Acuma ești încredințat Iov, tu acel care-ndrăznești În contra Mea ca să vorbești? Tu cari pe Domnul L-ai mustrat, Mai ai cumva răspuns de dat?!”


Ce este omul? E știut, De mult de tot, că e făcut Din lut – faptul e întărit De numele ce l-a primit – Și n-o să poată, cu acel Care-i mai tare decât el, Vreodată, să se judece.


Vai e de cel necugetat Care, pe tată, l-a-ntrebat: „Dar de ce oare, m-ai născut?”, Iar mamei, „De ce m-ai făcut” – Îi zice-apoi – „pe-acest pământ?”.


Lui Ioiachim, așa să-i spui: „Iată cuvântul Domnului: „Tu ai ars cartea și ai zis: „De ce, în cartea ta, ai scris: „Acela care e pe tron Drept împărat în Babilon, Țara are s-o pustiască. Oamenii n-au s-o locuiască. Nici dobitoace nu mai sânt Aflate pe al ei pământ”?”


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Pentru nimic. A Domnului E-nțelepciunea; tot a Lui Este atotputernicia. Cine – știindu-I deci, tăria – Să-I stea-mpotrivă, a-ndrăznit Și a scăpat nepedepsit?


Dar oare, nu Îți amintești Căci precum lutul m-ai lucrat? Acum, de ce Te-ai mâniat Și vrei ca să mă faci țărână?


Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite