Isaia 45:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Eu întocmesc lumina și creez întunericul; Eu fac pacea și creez dezastrul; Eu, Domnul, fac toate acestea!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Eu concep lumina și creez întunericul. Eu aduc bunăstarea și tot eu produc dezastrul. Eu, Iahve, fac toate aceste lucruri!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Eu întocmesc lumina și creez întunericul, fac pacea și provoc răul, eu, Domnul, fac toate acestea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Eu întocmesc lumina și fac întunericul, Eu dau propășirea și aduc restriștea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Eu întocmesc lumina și fac întunericul, eu fac pacea și fac răul: eu Domnul fac toate acestea.

Isaia 45:7 Referans Kwoze

Amos 3:6

Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?

Psalmi 75:7

Doar Dumnezeu, precum se știe, E Cel ce judecă. Astfel, Pe unii, îi înalță El, Însă pe alții, bunăoară, După voință, îi pogoară.

Iov 2:10

Iov a privit-o încruntat: „Femeie! Nu ți-e mintea bună! Iată, vorbești ca o nebună! Cum binele, noi îl primim Din mâna Domnului, nu știm Și răul să-l primim, la fel?! Deci cum să-L blestem eu, pe El?!” Iov, astfel, n-a păcătuit În tot ceea ce a vorbit.

Amos 4:13

Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”

Isaia 31:2

Dar Domnul înțelept Se-arată Și-aduce peste ei – de-ndată – Nenorocirea, iar apoi, Nu Își ia vorbele-napoi, Ci împotriva celor răi, Cari se vădesc vrăjmași ai Săi, El Se ridică și-i lovește Și casele le nimicește. Aceia care săvârșesc Nelegiuiri, la fel pățesc, Că Domnu-i împotriva lor Și-a celor care ajutor Le sunt, întru nelegiuire.

Ieremia 31:35

„Așa vorbește Domnul, care A întocmit pământ și mare, Acela care a putut Ca soarele să-l fi făcut Și-apoi, pe cer, să îl așeze Ca ziua să o lumineze, Acela cari a rânduit Lună și stele, negreșit, Pe cerul nopții, să-l vegheze Și fața să i-o lumineze, Cel care întărâtă marea Și face să răsune zarea De urletul înfuriat Al valului ce-a fost iscat, Acela care e știut De lume și e cunoscut De către orice muritor, Ca fiind Domn al oștilor:

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Nahum 1:8

Dar niște valuri revărsate Vor năvăli peste cetate Și-n felu-acesta – negreșit – Ninive fi-va nimicit. Vrăjmașii Lui sunt nimiciți Și până-n beznă urmăriți.

Ieremia 51:20

„Ciocan mi-ai fost tu, iar apoi, Mi-ai fost unealtă de război. Prin tine, neamuri am zdrobit Și-mpărății am nimicit.

Fapte 4:28

În acest fel, s-a împlinit Tot ce fusese pregătit, De mâna Ta, de al Tău sfat.

Amos 5:6

Pe Domnul căutați-L voi Ca să trăiți astfel apoi! Vă temeți, să nu vină foc Care să mistuie-acest loc – Neam al lui Iosif – de îndat’, Fără ca să se fi aflat Nimeni, atuncea, la Betel Pentru a stinge focu-acel!

Езекиел 32:8

Din a ta pricină doar, iată, Bolta va fi întunecată. Luminătorii cerului Nu vor luci pe fața lui, Căci peste-a ta țară, voiesc Ca bezna să o răspândesc, Așa cum hotărât-am Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Psalmi 29:11

Poporului îi dă tărie, Cu pace-l binecuvintează, Mereu, și-asupra lui veghează.

Psalmi 8:3

Când cerurile le privesc, Și stelele ce sunt durate De către Tine, mă gândesc:

Iov 34:29

În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.

Exodul 14:20

S-a așezat norul acel, Între Egipt și Israel. Întunecos el se vădea, Pe-o parte, însă răspândea – Cealaltă parte-a norului – Lumină, împrejurul lui. El, între tabere, a stat – Întreaga noapte – și-a vegheat Ca oastea Egiptenilor, Să nu ajungă la popor; Iar taberele au rămas Pe loc și n-au făcut un pas, Una spre alta, până când Au venit zorii, alungând Al nopții văl întunecat.

Iuda 1:13

Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.

Iacov 1:17

Oricare lucru bun, primit, Oricare dar desăvârșit, Pe care noi l-am căpătat, Numai de sus, ne este dat. Toate acestea, fraților, Părintele luminilor Ni le-a trimis. Nici o schimbare Și nici o umbră de mutare – În El – nicicând, nu s-a văzut.

2 Corinteni 4:6

Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”

Ioel 2:2

O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.

2 Regi 19:25

Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar negreșit, Acum doar am îngăduit Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface Așa precum Mie îmi place.

Psalmi 105:28

Bezna adâncă a venit Și negura i-a-nvăluit Să-i facă a lua aminte La ale Domnului cuvinte.

Isaia 42:16

Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.

Isaia 47:11

Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.

Ieremia 10:16

Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”

Plângerile 3:38

Din gura Celui Prea ‘Nalt, iată, Nu au să iasă, totodată, Bine și rău? Ce trebuiește,

Daniel 2:22

Tot ceea ce este ascuns, Ce e adânc, de nepătruns, Și tot ceea ce este greu, Doar El descoperă, mereu. El poate, astfel, a pătrunde Ceea ce-n beznă se ascunde. Are-o-nțelegere deplină, Căci locuiește în lumină.

Iov 10:13

Ce-ai urmărit, acuma știu! Iată Ce gând, în inimă, aveai Și ce anume Tu doreai:

Psalmi 74:16

A Ta e ziua, negreșit. Noaptea, a Ta, s-a dovedit. Lumină, Tu ai așternut Atunci când soare ai făcut.

Isaia 44:24

Cel care-ți este Făcător, Precum și Răscumpărător, Cel care a găsit cu cale – Din pântecele mamei tale – Să te-ntocmească, a vorbit: „Iată, Eu – Domnul – am zidit Aceste lucruri. Am întins Al cerurilor necuprins. Pământul l-am desfășurat. De-aceea-ntreb: S-a mai aflat, Asemeni Mie, cineva Să fi făcut așa ceva?