Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 45:5 - Biblia în versuri 2014

5 Căci Eu sunt Domnul, tot mereu, Și nu este alt Dumnezeu, Pentru că în afara Mea, Nu se mai află nimenea. Eu te-am încins, când nu știai Nimic și nu Mă cunoșteai.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Eu sunt Domnul, nu este altul; în afară de Mine nu există un alt Dumnezeu! Te voi pregăti, deși tu nu Mă cunoști,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Eu sunt Iahve, nu este altul; în afară de Mine nu există un alt Dumnezeu! Te voi echipa, deși tu nu Mă cunoști –

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Eu sunt Domnul și nu mai este altul, în afară de mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, deși tu nu mă cunoșteai,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Eu sunt Domnul, și nu mai este altul; afară de Mine, nu este Dumnezeu. Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoști,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Eu sunt Domnul și nu este altul. Afară de mine nu este Dumnezeu. Eu te‐am încins deși nu m‐ai cunoscut;

Gade chapit la Kopi




Isaia 45:5
28 Referans Kwoze  

„De lucrurile petrecute În vremile de mult trecute, Voi să vă amintiți, mereu. Eu singur, doar, sunt Dumnezeu. Un altul, în afara Mea, Nu se mai află nimenea.


Voi, teamă, să nu arătați! De frică, să nu tremurați! Dar oare, Eu nu v-am făcut, Lucrul acest, de cunoscut, Cu multă vreme înainte, Ca să puteți lua aminte? Voi, martori, Îmi sunteți, mereu! Mai este un alt Dumnezeu? Mai este altcineva, încă? Nu! Nu cunosc, o altă Stâncă!”


Așa a zis Domnul pe care Israel, Împărat, Îl are, Precum și Răscumpărător Și-apoi Domn al oștirilor: „Eu sunt Întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu. Singurul Dumnezeu, Eu sânt Nu mai sunt alții, pe pământ.


Veți ști atunci, că Eu sunt Cel Din mijlocul lui Israel! Veți ști atunci, precum că Eu Sunt al vost’ Domn și Dumnezeu! Veți ști că în afara Mea, Nu se mai află nimenea Și n-am să-ngădui, de ocară, Al Meu popor s-ajungă iară.


Ca toate neamurile-astfel – Cari răspândite, astăzi, sânt, Pe fața-ntregului pământ – Să afle că El e, mereu, Singurul Domn și Dumnezeu!


Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea!


La toate-ai fost martor, mereu, Ca tu să știi că Dumnezeu E Domnul și-n afara Lui, Alt dumnezeu, pe lume, nu-i.


În ochii Lui, cei mari n-au preț; Varsă asupra lor, dispreț; Dezleagă brâul celor cari Sunt la putere, fiind mari.


Tu Doamne, mă încingi, mereu, Cu-a Ta putere, iar apoi, Gata sunt eu pentru război. Sub pașii mei, mereu, îi pui Pe-ai mei vrăjmași și îi răpui.


Să știi – și-n inimă să-ți pui – Că în afara Domnului, Alți dumnezei – în cer – nu sânt; Și nici aici jos – pe pământ – Căci numai El este, mereu, Singurul Domn și Dumnezeu.


Iată căci cu puteri sunt eu, Încins de Domnul Dumnezeu Cari cu povețe mă îndreaptă Pe calea care este dreaptă.


N-a fost nici cerul, nici pământul, Ci, la-nceput, a fost Cuvântul. Acest Cuvânt a fost, mereu, Alăturea cu Dumnezeu; Și Dumnezeu, deci, chiar Prea Sfântul, S-a dovedit a fi Cuvântul.


„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume, are.


Pentru că iată ce-am să fac: Cu tunica ta îl îmbrac; Am să-l încing cu brâul tău Și am să pun, în brațul său, Puterea pe care-o aveai Când dregător tu te aflai. Precum un tată va fi el, Pentru Ierusalim. La fel, Și pentru Iuda va fi tată.


El rupe-ale-mpăraților Mari legături și-i înconjoară, În jurul coapselor, cu sfoară.


Dacă n-asculți de vorba Mea, Îți voi trimite – vei vedea! – În contra ta, de astă dată, Toate urgiile de-ndată, Și voi ținti inima ta. Acestea se vor îndrepta Către întregul tău popor, Către oricare slujitor Din slujba ta, ca să știi bine, Că nu e nimenea ca Mine, Pe al pământului cuprins.


Căci cine, Doamne, e mereu – Afar’ de Tine – Dumnezeu? Afar’ de Tine, cine încă S-a dovedit că este stâncă?


Domnul a zis: „Eu v-am luat, Ca martori să Îmi fiți, mereu, La fel precum e Robul meu Care, ales a fost de Mine, Ca să cunoașteți totul bine, Să credeți ceea ce-am vorbit Și să-nțelegeți, negreșit, Că Eu sunt. Înaintea Mea, Făcut n-a mai fost nimenea Drept Dumnezeu, iar după Mine, Nici un alt Dumnezeu nu vine.


„Așa vorbește Domnu care, Pe Cir, drept uns al său, îl are, De mână-l ia și-l însoțește, Căci să doboare, îl gătește, Mulțimile popoarelor, Iar brâul împăraților Să îl dezlege; să deschidă Porți cari să nu se mai închidă.


Toate acestea le-am făcut Numai așa precum am vrut, Spre a se ști, din răsărit Și-apoi până la asfințit, Precum că în afara Mea Nu se mai află nimenea, Căci Eu sunt Domnul, tot mereu, Și nu este alt Dumnezeu.


Ascultă dar, tu ce-a-nvățată, Plăcerilor a fi dedată, Cea care, fără griji, ședeai Și-n a ta inimă ziceai: „Doar eu, nicicând, prea bine știu Că văduvă nu am să fiu, Iar de copii, nici o clipită, Eu nu am ca să fiu lipsită!”


Îl întăresc pe cel aflat În Babilon, drept împărat, Și-n mâna lui pun sabia. În timpu-acesta vor cădea, Sfărmate, brațele pe care Cel ce e Faraon le are, Să geamă înaintea lui, Cu geamătul rănitului Care ajunge ca să cadă, În ale morții gheare, pradă.


Picioarele-mi, de Domnul meu, Făcute-s spre a fi, mereu, Precum cerboaicele le au. Pe înălțimi sunt pus să stau.


Numai Tu Doamne Te vădești Nemărginit și săvârșești Mari lucruri, pentru că mereu, Doar Tu ești singur Dumnezeu.


Acuma Doamne, Te grăbește Și-al Tău popor îl izbăvește De Sanherib, ca să se știe – În orișicare-mpărăție – Că numai Tu Doamne, mereu, Ești singur Domn și Dumnezeu!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite