Isaia 44:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Lemnarul, sfoara, își întinde Și-apoi la capete o prinde. Își ia creionul, îl așează În lungul ei și însemnează Lemnul. Apoi, îl fățuiește Cu o rindea, precum dorește. În urmă, cu compasul lui, Trage mărimea lemnului. Din el, va face-un chip frumos, De om, care – neîndoios – După ce fi-va terminat, E, într-o casă, așezat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Tâmplarul măsoară cu o sfoară și însemnează măsura cu un stilet. Apoi finisează lemnul cu o rindea și îl măsoară cu ajutorul compasului. Îl face după asemănarea omului, om în toată splendoarea lui, și apoi îl pune într-o casă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Tâmplarul măsoară cu o riglă și marchează limitele cu un obiect ascuțit. Apoi finisează lemnul cu o sculă specială și îl măsoară folosind compasul. Îi dă o formă de om. Astfel, acel lemn arată ca un om. Apoi tâmplarul îl pune într-o casă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Lemnarul întinde o sfoară, face semn cu cărbunele, îl face cu dălțile și îl trasează cu compasul, îl face după chipul unui bărbat, după frumusețea unui om, ca să-l așeze în casă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, fățuiește lemnul cu o rindea și-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Lemnarul întinde dreptarul, îl înseamnă cu condeiul, îl netezește cu linia, îl înseamnă cu compasul și‐l face după chipul unui om, după frumusețea de om ca să locuiască într‐o casă.

Isaia 44:13 Referans Kwoze

Romani 1:23

Ei au schimbat slava pe care Veșnicul Dumnezeu o are, Cu o icoană – fraților – Care, cu omul muritor, Se-aseamănă, cu păsări sau Cu dobitoace care au – Așa cum știți – patru picioare, Ori seamănă cu târâtoare.

Fapte 17:29

Deci, iată care-i sfatul meu: Dacă, din neam de Dumnezeu, Cum am văzut, ne tragem firea, Atuncea, noi – Dumnezeirea – Trebuie, simplu, s-o privim; Nu trebuie să o gândim A fi la fel aurului, Asemenea argintului, Sau cum sunt pietrele cioplite De către om, meșteșugite, Cu iscusință, cu mult greu.

Езекиел 8:12

Atuncea, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oare acuma, ai văzut Ce fel de lucruri au făcut Bătrânii casei cea pe care Neamul lui Israel o are? Văzut-ai tu, ce săvârșeau, În întuneric când ședeau, În ale lor odăi spoite Cu chipurile zugrăvite? Fac astfel, pentru că își zic: „Domnul nu va vedea nimic, Pentru că El a părăsit Această țară, negreșit!”

Isaia 41:7

Acela care e lemnar Îl sprijină pe argintar. Acela care lustruiește – Cari, de ciocan, se folosește – Îl sprijină, fără-ndoială, Pe cel ce bate-n nicovală, Zicându-i despre îmbinare: „E bună! Țintuiește tare, În cuie, idolul lucrat, Să nu se clatine vreodat’.”

Judecători 18:24

El a strigat, iarăși, la ei: „Iată că dumnezeii mei – Pe care eu mi i-am făcut – Mi i-ați luat și am văzut Că și pe preot l-ați luat, După ce casa mi-ați prădat. În urmă, ați pornit la drum. Ce-mi mai rămâne mie-acum? Deci încă voi mai cutezați Ca să veniți să mă-ntrebați „Ce ai?” Dar cum ați îndrăznit?”

Deuteronom 27:15

„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce și-a turnat Un chip – sau cel ce a-ndrăznit Să-și făurească chip cioplit – Căci urâciuni vor fi mereu Pentru al nostru Dumnezeu, Un lucru care a ieșit Din mâini de meșter și pitit A fost apoi, în loc ascuns!” Poporu-ntreg să dea răspuns: Prin „Amin!”, el să întărească Blestemul ce-o să se rostească.

Deuteronom 4:28

Iar printre oamenii acei, Sluji-veți unor dumnezei Care, de om, sunt făuriți – Din piatră sau din lemn ciopliți – Cari n-au auz și nici vedere, Nu pot mânca, nu au putere Și cu miros, nu-s înzestrați.

Geneza 35:2

Iacov a zis către ai lui, Precum și-ntreg norodului De care fost-a însoțit, În drumul său, necontenit: „Toți dumnezeii ce-i aveți – Străini – afară să-i scoateți! Cu toții să vă curățați Și hainele să vă schimbați!

Geneza 31:32

Dar piară azi, acela care, Pe-ai tăi idoli, ascunși, îi are! Te rog acum, în fața lor – Aici, în fața fraților – Să cauți și să cercetezi, Iar dacă cumva, ai să vezi Vreun lucru ce e de la tine, Ai învoire, de la mine, Să-l iei de-acolo imediat!” El nu știa că a furat Rahela, idolii acei, De care zis-a tatăl ei.

Geneza 31:30

Acuma spune-mi, dragul meu, Dacă o dată ai plecat De dorul casei ațâțat, De ce-ai luat idolii mei? Oare la ce-ți folosesc ei?!”

Geneza 31:19

Pe când Laban era plecat, La tuns de oi, i s-au furat Toți idolii ce i-a avut. Lucrul acesta l-a făcut Rahela. Dar, pe lângă ea, Laban a fost – de-asemenea –

Isaia 44:14

Taie goruni, taie stejari, Taie și cedri cei mai mari Aleși anume, din pădure. Tăiați sunt ei, de o secure. În urmă, brazii o să sădească, Iar ploaia-i face ca să crească.

Езекиел 8:10

Am deschis ușa și-am intrat În acel loc și m-am uitat. Atunci, văzut-am, cu stupoare, Chipuri ce sunt de târâtoare, De dobitoace și, la fel, Toți idolii lui Israel, În chip măiestru zugrăviți, Pe toți pereții răspândiți.

Езекиел 8:11

În a lor față, se aflau Mai mulți bătrâni, care erau Din Israel. În număr deci, Se ridicau la șaptezeci. În al lor mijloc se vădea Că se afla Iazania Cari, lui Șafan, îi e fecior. În mâinile bătrânilor, Cădelnițele fumegau. În acest fel, nori groși scoteau, Mereu, cădelnițele-acele, Căci se ardea tămâie-n ele.