Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 43:22 - Biblia în versuri 2014

22 Tu, Iacove, nu M-ai chemat, Căci obosit s-a arătat, De Mine-acuma, Israel.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

22 Totuși, tu, Iacov, nu M-ai chemat, ci te-ai obosit de Mine, Israel!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Totuși tu, Iacov, nu M-ai chemat. Israel, tu te-ai plictisit de Mine!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Dar tu, Iacób, nu m-ai invocat, pentru că te-ai săturat de mine, Israél!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Și tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Dar tu, Iacove, nu m‐ai chemat, căci te‐ai obosit de mine, Israele.

Gade chapit la Kopi




Isaia 43:22
19 Referans Kwoze  

„Ce ți-am făcut, popor al Meu? Cu ce te-oi fi ostenit Eu? Haide, răspunde-Mi negreșit!


Iată dar, ceea ce-ați zis voi: „Degeaba L-am slujit, mereu – Și Îl slujim – pe Dumnezeu, Căci dacă noi am împlinit Tot ceea ce ne-a poruncit Și triști în față-I am umblat, Ce am avut de câștigat?


Voi ziceți: „Fără îndoială, Totul e numai osteneală!”, Iar după ce astfel vorbiți, Masa voi Mi-o disprețuiți” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Mi-ați dăruit ce-i de furat, Șchiop, sau beteag s-a arătat. Cu aste daruri, voi veniți Și vreți să Mi le dăruiți. Dar aș putea primi Eu, oare, Aceste daruri de mâncare, Din mâini de la al vost’ popor?”– A zis Domnul oștirilor.


Varsă urgia Ta cea mare Doar peste neamurile care Nu Te cunosc și peste lume Căci ea nu cheamă al Tău Nume. Aceste neamuri îl topesc Pe Iacov și îl nimicesc. Ele îi înghițesc ființa Și îi dărâmă locuința.”


Nenorocirea a venit, Exact așa precum s-a zis Și cum, în Lege, Moise-a scris. Însă tot nu ne-am rugat noi, La Domnul Dumnezeu apoi, Și nici de la nelegiuire Nu ne-am întors a noastră fire. La adevărul Tău, curat, Aminte, noi nu am luat.


Domnul a zis: „Ce au găsit? Ce a părut nelegiuit, În Mine, pentru-ai voști’ părinți? Ce au gândit ale lor minți, Atuncea când s-au depărtat De Mine și au căutat Nimicuri, până când – se știe – Nimicuri au ajuns să fie?


Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”


Pe neamurile din ăst loc, Să Îți verși Tu, mâniile Și peste-mpărățiile Care nu au de Tine teamă Și al Tău Nume nu Îl cheamă.


„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”


Prin vorbele spuse de voi, Pe Domnu-l obosiți apoi Și-n urmă mai și cutezați, Nepăsători, să întrebați: „Oare, cu ce L-am obosit?” Iată răspunsul potrivit: „Prin faptul că ați zis: „Oricine Va face rău, e primit bine Și-i bun în fața Domnului, Căci el este plăcerea Lui!” Prin faptul că ați cuvântat Și-ați îndrăznit de-ați întrebat: „Unde e Cel care, mereu, E al dreptății Dumnezeu?”


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite