7 Acela care e lemnar Îl sprijină pe argintar. Acela care lustruiește – Cari, de ciocan, se folosește – Îl sprijină, fără-ndoială, Pe cel ce bate-n nicovală, Zicându-i despre îmbinare: „E bună! Țintuiește tare, În cuie, idolul lucrat, Să nu se clatine vreodat’.”
7 Meșterul îl încurajează pe rafinor, iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala. El zice despre îmbinare: „Este bună!“, după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
7 Artizanul îl încurajează pe bijutier, iar cel care lucrează cu ciocanul îl încurajează pe cel care lovește nicovala. Acela zice despre îmbinare: «Este bună!». Apoi fixează idolul în cuie, ca să nu se miște din locul în care este pus…
7 Meșteșugarul îl întărește pe aurar, cel care nivelează cu ciocanul, pe cel care bate la nicovală, zicând despre îmbinare: „Este bine”, o întărește cu ajutorul cuielor ca să nu se miște.
7 Lemnarul îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună’, și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine.
7 Și lemnarul îmbărbătează pe argintar și cel ce bate cu ciocanul pe cel ce bate pe nicovală, zicând de îmbinare: Este bun… Și‐l întărește cu cuie ca să nu se clatine.
La Tarsis, oamenii se duc Și foi de-argint ei își aduc, Iar din Ufaz și-au cumpărat – În urmă – aurul curat. Meșteri-apoi le prelucrează Și-un idol ei întruchipează. Apoi vin cei ce-s iscusiți, Care sunt la cusut vestiți, Să-i facă haine minunate, Din materiale colorate Într-un albastru străveziu Și-asemenea în purpuriu.
El a strigat, iarăși, la ei: „Iată că dumnezeii mei – Pe care eu mi i-am făcut – Mi i-ați luat și am văzut Că și pe preot l-ați luat, După ce casa mi-ați prădat. În urmă, ați pornit la drum. Ce-mi mai rămâne mie-acum? Deci încă voi mai cutezați Ca să veniți să mă-ntrebați „Ce ai?” Dar cum ați îndrăznit?”