Fierarul, o secure, face Și-o fățuiește, cum îi place. Lucrează cu cărbuni, iar când Fierul s-a-ncins, îl ia din rând Și cu ciocanul îl lovește, Până când formă dobândește. Lucrează-asupra fierului, Doar cu puterea brațului. De-aceea, când a flămânzit, Puterile l-au părăsit Și fără vlagă se vădește. Același lucru îl pățește Și dacă este însetat, Căci și-atunci vlaga i-a secat.