Isaia 38:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Iar locuința mi-e luată, Căci de la mine e mutată, Precum coliba cea pe care, La stână, un păstor o are. Îmi simt al vieții fir tăiat, De parcă m-a îndepărtat Un țesător, din pânza lui. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine precum cortul unui păstor. Mi-am înfășurat viața ca un țesător; el mă taie din țesătură. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Locuința îmi este smulsă și luată exact cum i se ia cortul unui păstor. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător care mi l-ar tăia de la războiul de țesut. Până la noapte, Tu vei face să înceteze existența mea (pe acest pământ).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Locuința mea a fost smulsă și aruncată de la mine ca o colibă de păstori. A înfășurat viața mea ca un țesător, din urzeală m-a scos. Din zi și până-n noapte, mi-ai hotărât sfârșitul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Locuința mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui. Până diseară îmi vei pune capăt.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Locuința mea s‐a mutat și este luată de la mine ca un cort de păstor: Mi‐am făcut viața sul ca un țesător; el mă va tăia din ițe; din zi până în noapte îmi poți pune capăt.

Isaia 38:12 Referans Kwoze

Evrei 1:12

Sul, le va face mâna Ta – La fel ca și pe o manta – Căci nu sunt veșnic așezate, Și trebuie a fi schimbate. Dar Tu, același – negreșit – Ai să rămâi, necontenit; Iar anii Tăi nu se sfârșesc, Ci veșnici, ei se dovedesc.”

2 Corinteni 5:1

„Noi știm, și-astfel, suntem pe pace, Cum că atunci când se desface Cortul acesta, pământesc – Adică straiul cel trupesc – Avem, în cer, drept moștenire, Mereu, o altfel de clădire, Ce, veșnică, este durată Și cari, de Dumnezeu, ni-e dată, Căci nu-i, de mână omenească, Zidită, ci este cerească.

Psalmi 73:14

În fiecare zi-s lovit Și de pedeapsă apăsat.

Iacov 4:14

În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!

2 Corinteni 5:4

Chiar dacă gemem, apăsați, În cortu-acesta, dezbrăcați, Nu vrem să fim, de el apoi, Ci, îmbrăcați, voim ca noi Să fim, cu trupul cel ceresc, Peste cel care-i pământesc, Spre-a fi, de viață, înghițit Tot ce e-n noi, morții, sortit.

Isaia 13:20

Nimeni nu va mai sta în el, Căci locuit n-o să mai fie. Arabul nu are să vie Să își întindă cortul lui, La poarta Babilonului. Păstorii n-au să se oprească Cu turmele, să poposească Înălțând țarcuri pentru ele, Pe lângă zidurile-acele.

Isaia 1:8

Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.

Psalmi 119:23

Pot voievozii să tot stea, Ca să vorbească-n contra mea, Pentru că eu, neîncetat, Cuget la ce m-ai învățat.

Psalmi 102:11

Zilele mele stau să treacă Precum o umbră care pleacă. Gata-s, din lume, să mă duc Și-asemeni ierbii mă usuc.

Psalmi 31:22

„Din fața Ta, sunt izgonit!” – În gândul meu îmi tot ziceam, Însă nechibzuit eram Când pe-acest gând întunecat Să prindă glas, eu l-am lăsat. Dar rugăciunile rostite De către mine, sunt primite, Căci Tu, Doamne, m-ai ascultat Când înspre Tine am strigat.

Iov 17:1

„Simt cum suflarea mi se pierde. Cum se-ofilește iarba verde, Clipele mele se preling, Iar zilele-mi, ușor, se sting, Zburând mai iute decât vântul. Apoi m-așteaptă doar mormântul.

Iov 14:2

De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.

Iov 6:9

De-ar vrea ca să mă prăpădească Și mâna Lui să mă zdrobească!

Iov 4:20

Și astfel, tot ce-i muritor, De dimineață, e lovit, Iar până-n seară-i nimicit Și va pieri. Când se sfârșește Din lume, nu-și mai amintește Nimeni, de el, căci e uitat.

Psalmi 90:5

Ca pe un vis i-ai măturat, Când zorile s-au arătat. Asemenea ierbii, ei sânt, Ce încolțește pe pământ.