Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 36:16 - Biblia în versuri 2014

16 Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine, Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 Nu-l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din fântâna lui,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Nu îl ascultați pe Ezechia. Regele Asiriei vă transmite: ‘Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui; și va bea apă din fântâna lui –

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Nu-l ascultați pe Ezechía! Căci așa vorbește regele Asíriei: «Faceți înțelegere cu mine și ieșiți la mine: va mânca fiecare din via lui și din smochinul lui și fiecare va bea apă din fântâna lui

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Nu ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: ‘Faceți pace cu mine, supuneți-vă mie și fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din fântâna lui

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 N‐ascultați de Ezechia; căci așa zice împăratul Asiriei: Faceți o binecuvântare cu mine și ieșiți la mine și mâncați fiecare din vița sa și fiecare din smochinul său și beți fiecare apele fântânii sale;

Gade chapit la Kopi




Isaia 36:16
16 Referans Kwoze  

„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”


Iuda și-ntregul Israel, În liniște-au trăit astfel, De la Beer-Șeba începând, La Dan în urmă ajungând. Sub via ce o stăpânea, Sau sub smochinul ce-l avea, Atunci, trăit-a fiecare, Doar în belșug și desfătare.


Căci locui-va fiecare, Doar sub smochinul ce îl are, Sau va ședea sub a lui vie Fără ca tulburat să fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. El este Domnul oștilor.


De-aceea, eu am socotit, Să-i rog, pe frați, să fi venit, Mai înainte, pe la voi, Pentru a pregăti apoi, Strângerea darurilor care Le faceți, spre ajutorare, Căci vreau ca totul – negreșit – Să fie gata, împlinit. Să nu vă arătați zgârciți, Ci, dărnicie, să vădiți.


Bea apă din a ta fântână, Din al tău puț. Ce vrei? Să vină


Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –


Cu tot alaiul său apoi, Naman se-ntoarse înapoi, La omul Domnului. S-a dus În fața lui și-astfel a spus: „Acuma dar, văd bine eu, Că pe pământ, alt Dumnezeu Nu este, decât Cel pe care Poporul Israel Îl are. Vin să te rog, să iei măcar, Din partea mea, acest mic dar.”


Iuda, în număr, se sporise. Și Israel se înmulțise, Iar oamenii ce îi aveau, Atât de mulți se dovedeau, Încât priviți în largul zării, Păreau ca și nisipul mării. O veselie se întinse Și-ntreaga țară o cuprinse. N-a fost nimica de făcut, Doar de mâncat și de băut.


În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.


Primește-acuma, domnul meu, Darul pe cari îl aduc eu Și-mparte-l oamenilor care Te însoțesc, fără-ncetare.


Bătrânii care s-au aflat În Iabes, s-au cutremurat Și au răspuns plini de necaz: „Vrem, mai întâi, un mic răgaz. Ne lasă dar, și-n timpu-acel, Soli vom trimite-n Israel, Ca ajutor să căutăm; Iar dacă n-o să-l căpătăm, Atuncea, precum zici să fie, Căci toți ne vom supune ție.”


Ia darul ce ți-a fost adus, Fiindcă Domnul, cum ți-am spus, Cu bogății, m-a copleșit Și am de toate, negreșit.” Esau, atunci, a acceptat,


„În urma noastră va veni Și Iacov, robul tău.” Căci el, Gândise că darul acel, Pe frate-său, îl va-nmuia Și-atunci, când se vor revedea, Spera să poată căpăta Trecere, și-i va arăta – Fratele său – îngăduință, Primindu-l cu bunăvoință.


Cine-ngrijește un smochin, Îi va mânca rodul, din plin. Cine, stăpânul, își păzește, A lui răsplată o primește.


La voi – veni-voi, încurând, Ca să vă mut în altă țară. Pâine și grâu veți avea iară, Căci câmpul ei, pâine rodește, Iar via, mândră, se vădește.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite