Isaia 34:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ „Sabia Mea” – a cuvântat Domnul – „în ceruri, s-a-mbătat. Pogoară pe-al Edomului Pământ, lovind poporul lui, Pe care Eu l-am socotit Precum că este nimicit. Sabia are să-l lovească Și astfel o să-l pedepsească.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ „Sabia Mea s-a îmbătat în ceruri; iată, ea coboară asupra Edomului, asupra poporului pe care l-am dat judecății spre nimicire“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Sabia Mea s-a îmbătat în cer. Priviți: acum ea coboară să judece Edomul – acel popor pe care l-am destinat distrugerii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Căci sabia mea s-a îmbătat în ceruri, iată, cade peste Edóm și peste poporul pe care am hotărât să-l dau nimicirii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ „Căci sabia Mea”, zice Domnul, „s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Căci sabia mea s‐a îmbătat în ceruri. Iată, se va coborî asupra Edomului și asupra poporului blestemului meu, la judecată.

Isaia 34:5 Referans Kwoze

Ieremia 46:10

Aceasta-i ziua Domnului! Aceasta e ziua Celui Care e Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. Este o zi de răzbunare, Pentru că este vremea-n care El se răzbună pe cei răi Ce se vădesc vrăjmași ai Săi. Carne mănâncă sabia Și sânge, din belșug, bea ea. Bea sângele vrăjmașilor, Pentru că Domnul oștilor Are a face judecată Țării în miazănoapte-aflată, La apa Eufratului, Pe malurile râului. Este o zi deosebită, De judecată rânduită.

Maleahi 1:4

Iar dacă întâmpla-se-va Că ar putea zice, cumva, Edomul: „Nimiciți suntem, Dar nu-i nimic, căci noi putem, Acuma iar să ne unim, Ruinele să le zidim!”, Iată ce zice-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Zidească ei, căci nimicesc În urmă, tot ce construiesc Și în ruină-i prefac iară! Atunci, „a răutății țară”, Am să numesc Eu, țara lor, Iar ei vor fi „acel popor Pe care Domnu-i mâniat Și pe vecie-i supărat!”

Isaia 63:1

„Dar Cine e Acesta, care, În haine roșii, lucitoare – Dinspre Edom și Boțra – vine, Plin de putere, către tine?” „Eu sunt Cel care a vorbit, Sunt Cel care-a făgăduit Că va aduce mântuirea! La Mine este izbăvirea!”

Matei 25:41

Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!

Țefania 2:12

„De a Mea sabie, apoi, Nu veți putea scăpa nici voi, Aceia care vă vădiți Că-n Etiopia trăiți.”

Ieremia 47:6

„Ah! Sabie a Domnului, Capăt când pui măcelului, Ca să te odihnești odată? Întoarce-te, ca așezată Să fii în teacă! Te oprește Și cată de te liniștește!”

Isaia 24:6

Tocmai de-aceea, țara lor Supusă e blestemelor, Iar ei – acum – sunt pedepsiți, Căci s-au vădit nelegiuiți. Un număr mic, doar, va putea În țară a mai rămânea, Dintre cei care – astăzi – sânt Locuitori pe-al ei pământ.

Psalmi 137:7

Doamne, de fiii cei pe care Țara Edomului îi are, Să-Ți amintești, necontenit, Căci ei atunci când s-a găsit Ierusalimu-n strâmtorare, Strigat-au toți, în gura mare: „Să-l radeți! Dărâmat să fie! Să-l radeți dar, din temelie!”

Psalmi 17:13

O Doamne, Dumnezeul meu, Te scoală-acuma, Te rog eu! Ieși înainte și-mi doboară Vrăjmașii care mă-nconjoară! Cu sabia să îi lovești Și astfel să mă izbăvești!

Deuteronom 32:14

Unt de la vaci, lapte de oi, Grăsimea mieilor apoi Și a berbecilor pe care, Pe-al său cuprins, Basanu-i are Și-apoi grăsimea țapilor Și-a grâului ogoarelor, Poporul a mai căpătat. Iar de băut, Domnul a dat, Vinul, pentru al Său popor, Cari sânge-i al strugurilor.

Revelația 1:16

În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.

2 Petru 2:14

De preacurvie, ne-ncetat, Ochii, mereu, le-au scăpărat Și astfel – de păcătuit – Că-s nesătui, s-au dovedit. Ei, tot mereu, în mreaja lor, Momi-vor sufletul celor Cari, nestatornici, au să fie. În inimi, au doar lăcomie, Pentru că ei – dragii mei frați – Sunt numai niște blestemați!

Galateni 3:10

Căci toți cei cari se bizuiesc Pe fapta Legii, se vădesc Că-s sub blestem, precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Cel care n-o să stăruiască, În toate, ca să împlinească Ceea ce-n cartea Legii scrie, Acela, blestemat, să fie!”

1 Corinteni 16:22

Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)

Isaia 43:28

De-aceea, toți aceia cari S-au dovedit a fi mai mari Peste locașul Meu cel sfânt, Drept pângăriți socot că sânt. Pe Iacov, Eu M-am mâniat Și-apoi pierzării l-am lăsat. Pradă batjocurii, la fel, Eu l-am lăsat pe Israel.”

Isaia 65:12

Vă voi sorti ca să pieriți, Fiind de sabie loviți Și în genunchi aveți să stați Atunci când fi-veți judecați, Căci Eu sunt Cel cari am chemat, Însă voi nu M-ați ascultat. Eu sunt Cel care v-a vorbit, Dar să răspundeți n-ați voit, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea.”

Езекиел 32:29

Acolo e Edomu-aflat Cu cei ce-n fruntea lui au stat – Cu șirul împăraților, Precum și-al voievozilor – Căci ei, cu a lor vitejie, Ajunseră puși ca să fie În rândul celor ce-s loviți De sabie și-s nimiciți. În felu-acesta se adună Ca să se afle împreună Cu toți cei care, bunăoară, În groapă-ajung de se pogoară.

Езекиел 35:1

Apoi, Cuvântul Domnului

Езекиел 35:8

Munții, cu morți ți-i voi umplea, Iar ai tăi oameni vor cădea Pe dealuri și pe văi loviți De sabie și nimiciți.

Езекиел 35:15

Iată, din pricină că știu Ce bucurie ai avut Atuncea când tu ai văzut Că moștenirea cea pe care Casa lui Israel o are E pustiită, îți voi face La fel, căci Eu te voi preface Într-un pustiu, Seirule. Pe tine-apoi, Edomule, N-am să te cruț și, negreșit, Tu vei ajunge pustiit. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

Isaia 21:11

Această prorocie, iată, Asupra Dumei e-ndreptată. De la Seir, în acest ceas, Mi s-a strigat: „Cât a rămas, Străjerule, pân’ au să vină Zorii cu dalba lor lumină? Străjerule, mai e mult oare, Până când soarele răsare?”

Езекиел 36:5

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că focul cel aprins De gelozie M-a cuprins, Făcându-Mă ca să privesc Spre neamuri și ca să vorbesc În contra lor și-a-ntregului Popor din al Edomului Ținut, pentru că Mi-au luat Țara și-apoi s-au bucurat În inimi, căci au izbutit Să jefuiască ce-a rodit.

Țefania 1:7

„Tăcere-n fața Domnului! Căci e aproape ziua Lui, În care jertfe-a pregătit Și-ospețele Și le-a sfințit.