Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 33:8 - Biblia în versuri 2014

8 Pustii sunt drumurile-acele, Căci nimeni nu umblă pe ele. Asur – după cum e știut – Un legământ mare-a avut, Însă l-a rupt. Disprețuiește Cetățile și se vădește, Acuma, de parcă nu vrea, A se uita la nimenea.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Drumurile sunt părăsite, niciun călător nu se mai află pe uliță. Legământul este rupt, martorii sunt disprețuiți, nimeni nu mai este respectat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Drumurile sunt abandonate. Niciun călător nu mai merge pe ele. Legământul este rupt. Martorii sunt desconsiderați. Nimeni nu mai este respectat.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Drumurile sunt pustii; nu mai străbate nimeni cărările; el a rupt alianța, a disprețuit cetățile, nu-l ia în seamă pe om.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Căile sunt pustii; călătorul încetează. El a rupt legământul, a disprețuit cetățile, nesocotește pe om.

Gade chapit la Kopi




Isaia 33:8
16 Referans Kwoze  

„Pe vremea lui Șamgar – cel care, Drept tată, pe Anat, îl are – Și-asemenea în timpu-acel În care a trăit Iael, Căile fost-au părăsite. Pe drumuri strâmbe, ocolite, Toți călătorii apucau.


O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.


Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.


Când Ezechia-a adunat, Ani paisprezece ca-mpărat, Venit-a Sanherib – cel care Era-n Asiria mai mare – Și a lovit, pe negândite, Toate cetățile-ntărite, Aflate-n Iuda. În ăst fel, Pe toate puse mâna el.


Trebile lui, fără-ncetare, Bine îi merg în orice vreme, Și de nimeni el nu se teme. Înalte-s ale Tale toate Mari judecăți, iar el nu poate Ca să le vadă și n-au preț. De-aceea, suflă cu dispreț El, împotriva orișicui.


David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”


Priviți-mă! Eu sunt acel Cari, astăzi, peste Israel, Arunc ocară! Căutați Un om, pe care să mi-l dați Ca să mă lupt cu el apoi, Să ia ocara de pa voi!”


Pe călător, el l-a văzut Că în piață a șezut Și-atuncea s-a apropiat De el, sfios, și l-a-ntrebat: „Spune-mi, te rog, de unde vii Și unde mergi?” „De vrei să știi,


Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.


În contra voastră-am să trimit Fiarele câmpului, răpind Pe-ai voști’ copii și nimicind, Vitele voastre. Imediat, Poporul fi-va-mpuținat, Pieri-vor mulți din ai săi fii, Iar drumurile-or fi pustii.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite