Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 33:5 - Biblia în versuri 2014

5 Iată că Domnul e-nălțat Și la-nălțime-i așezat. Nepărtinirea Domnului Precum și cu dreptatea Lui, Întreg Sionul l-au umplut.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Domnul este înălțat, căci locuiește în înălțimi. El umple Sionul cu judecată și dreptate.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Iahve este înălțat – (pentru că) El locuiește în zone înalte. Iahve umple Sionul cu judecată (corectă) și cu dreptate.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Domnul este înălțat și locuiește în înălțimi. El umple Siónul de judecată și dreptate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Domnul este înălțat; căci el locuiește în înălțime: el a umplut Sionul cu judecată și dreptate.

Gade chapit la Kopi




Isaia 33:5
43 Referans Kwoze  

Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.


Abia atuncea, negreșit, Are să fie mântuit Întreg poporul Israel, Căci, în Scripturi, e scris astfel: „Iată că din Sion pornește Izbăvitorul, când sosește. Nelegiuirile pe care Iacov, în sânul lui, le are, Vor fi, atunci, îndepărtate, Șterse de-a pururi, și uitate.


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


Acum, în astă vreme – iată – Neprihănirea, Și-o arată, Astfel încât, neprihănit, Are să fie socotit Oricine – după cum am spus – Dacă va crede, în Iisus.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?


Cum bulgării pământului Dau naștere lăstarului Și precum a grădinii față Semănăturilor dă viață, La fel va face, peste fire, Ca să răsară mântuire Precum și laudă, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”


Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Acuma Doamne, Te grăbește Și-al Tău popor îl izbăvește De Sanherib, ca să se știe – În orișicare-mpărăție – Că numai Tu Doamne, mereu, Ești singur Domn și Dumnezeu!”


„Mă voi scula”, Domnul a spus, „Și Mă voi înălța, de-ndată.


„Atunci, cel care-i așezat Pe scaunul de împărat Va-mpărăți doar cu dreptate, Iar voievozi-au să arate Că se conduc, în cârmuire, Mereu doar de neprihănire.


Duh de dreptate, va fi El, În vremea ‘ceea, pentru cel Care în grijă are – iată – Scaunul pentru judecată. Ca o putere, va fi El În vremea ‘ceea, pentru cel Cari pe vrăjmaș îl dă-napoi, Până la poarta lui apoi.


Atunci, veți zice: „Lăudați Cu toți, pe Domnul, și chemați Numele Lui! Mereu vestiți Lucrarea Lui și pomeniți Mărimea Numelui Său Sfânt, Printre toți cei de pe pământ!


Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.


Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.


Dreapta-Și înalță Dumnezeu, Căci ea va birui mereu. Doar dreapta Lui are putința Ca să câștige biruința.


Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”


Iar dreapta Ta și-a arătat, Doamne, tăria. I-a zdrobit Pe toți vrăjmașii, negreșit.


Moise și tot poporul lui, Cântară-un cântec Domnului. Ei ziseră: „Lui Dumnezeu, Avem să Îi cântăm, mereu, Căci slava, El Și-a arătat: Apele mări-a revărsat, Înecând cal și călăreț.


„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.


Domnul oștirilor, de-ndat’, Are să fie înălțat, Căci Dumnezeu va fi sfințit Doar prin dreptate, negreșit.


Atunci – în ziua ‘ceea – are Ca să se cânte o cântare, Pe plaiurile minunate Aflate-n Iuda: „O cetate Avem, acuma” – au să spună Cuvintele ce-au să se pună În acel cântec. „Ea e tare, Iar Dumnezeul nostru are Ca mântuire să ne dea. Zid de-apărare, ne e ea.


„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!


Cum mușița să strângă știe, Și prada voastră o să fie Strânsă la fel. Asemenea Lăcustelor, sar peste ea.”


„Așa vorbește Dumnezeu: „Păziți ce este drept mereu, Și faceți doar ce este bine; Căci a Mea mântuire vine Și-apoi neprihănirea Mea – Curând, curând – se va vedea, Pentru că peste firea toată, E gata a fi arătată.


„Iată, vin zile” – Domnu-a zis – „În care, precum am promis, Odrasla cea neprihănită Are să-i fie dăruită Lui David. El va-mpărăți În țară și va împărți Dreptatea, căci în ce va spune, Va arăta înțelepciune.


Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite