Isaia 33:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Acela doar are să șeadă În locuri ‘nalte; doar el are Să aibă locuri de scăpare, Pe stâncile cele-ntărite, Care nu pot fi biruite. Pâine el are să primească, Iar apa nu o să-i lipsească.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁶ Acela va locui pe înălțimi; refugiul lui vor fi fortărețele din munți, pâinea îi va fi dată și apa îi va fi asigurată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Acela va locui pe înălțimi. Fortărețele din munți vor fi refugiul lui. Îi va fi dată pâine; și apa îi va fi asigurată.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ acela va locui pe înălțimi; stânci întărite vor fi locul lui sigur; i se va da pâine și apa îi va fi asigurată.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ acela va locui pe înălțime, cetățuile stâncilor vor fi scăparea sa, pâinea lui i se va da, apele lui vor fi trainice.

Isaia 33:16 Referans Kwoze

Isaia 32:18

Poporul va avea putință Ca în a păcii locuință – În acel timp – să locuiască. El are să se-adăpostească În case ce sunt liniștite Și care sunt, de griji, lipsite.

Isaia 49:10

De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.

Proverbe 1:33

Acel ce mă va asculta, Fără de griji, însă, va sta Și-o să trăiască liniștit, De toate relele, ferit.”

Habacuc 3:19

Iată că Domnul Dumnezeu Este tăria mea, mereu. Putere-mi dă picioarelor, De-mi sunt ca ale cerbilor. Apoi, pe înălțimi, astfel, Mă face ca să umblu, El. Către mai marele pe care Ceata de cântăreți îl are. Cântul acesta-ai pregătit Spre-a fi cântat și-i potrivit Pe instrumentele știute, Care cu coarde sunt făcute.

Isaia 25:4

Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.

Proverbe 18:10

Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.

Psalmi 111:5

El i-a hrănit, de bună seamă, Pe cei cari poartă de El teamă. De legământul Său, mereu, Își amintește Dumnezeu.

Psalmi 107:41

Dar îl ridică, negreșit, Pe-acela care e lipsit; Pe nevoiaș îl izbăvește, Iar al său neam îl înmulțește Încât ajungea-a fi apoi, Asemeni turmelor de oi.

Psalmi 90:1

Doamne, din neam în neam ai fost Al nostru loc de adăpost.

Psalmi 37:3

Fă bine doar, necontenit, Și umblă în credincioșie. Nădăjduiește-n Dumnezeu Și stai în țară, pe vecie, Iar desfătarea ta, mereu,

Psalmi 33:18

Iată că ochiul Domnului Privește-asupra omului Care, de El, știe-a se teme, Și peste cei ce-n orice vreme În bunătatea Lui arată Că-și au nădejdea-ncredințată,

Psalmi 18:33

Picioarele-mi, de Domnul meu, Făcute-s spre a fi, mereu, Precum cerboaicele le au. Pe înălțimi sunt pus să stau.

Psalmi 91:14

Așa vorbește Dumnezeu: „Îl izbăvesc, căci Mă iubește. A cunoscut Numele Meu, De-aceea ocrotit, el este.

Psalmi 34:10

Puii de lei duc lipsă mare Și sunt flămânzi, însă cei care Pe Domnu-L caută smeriți, De nici un bine nu-s lipsiți.

Psalmi 15:1

Doamne, cine-o să reușească, În al Tău cort să locuiască? Cine – din cei de pe pământ – Va sta pe muntele Tău sfânt?

Matei 6:11

Pâinea, de toate zilele, Să ne-o dai azi. Greșelile Înfăptuite, Te rugăm,

Proverbe 10:9

Cui îi este neprihănită Purtarea, umblă fără teamă; Însă cel rău, bage de seamă Că apucând pe căi sucite Care îi par a fi ferite Voind ca să îi dea ocol Dreptății, se va da de gol.

Isaia 58:14

Atunci, în Domnul tu vei sta, În El doar, te vei desfăta Și-n țară am să te sui Eu, Pe înălțimi, unde mereu Am să te fac – neîndoios – Ca să fii foarte bucuros De moștenirea cea pe care, Iacov, al tău tată, o are. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 37:21

Poruncă, dete Zedechia, Străjerilor, ca Ieremia, În curtea temniței, păzit, De-atunci să fie și hrănit, Cu pâine, zilnic. El putea, Parte de pâine a avea. În ulița brutarilor, Se făcea pâinea tuturor, Iar Ieremia a primit Pâine, până s-au isprăvit Rezervele de grâne-aflate, Pentru poporul din cetate. În curtea temniței, astfel, Mai multă vreme a stat el.

Ioel 3:16

Iată că Domnul Se găsește Chiar în Sion și El răcnește Din locu-n care-i așezat Și e-n Ierusalim aflat. La tunetul glasului Lui, Înalturile cerului, Precum și-acest întreg pământ, De un cutremur prinse sânt.

Deuteronom 33:29

Israele, ce pot a zice – Acuma – eu, decât, ferice! Ferice că îți este bine! Cine mai este ca și tine? Tu ești poporul Domnului, Ești mântuit de brațul Lui. Mereu, pentru al tău popor, El este scut și ajutor. El este sabia prin care, Slăvit ești tu, printre popoare. Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși, Au să se-arate prietenoși; Are să calce-al tău popor, Mereu, peste-nălțimea lor.”

1 Regi 19:6

El s-a trezit și a văzut Că un ulcior a apărut La capul său – ca din senin – Cu apă, până-n gură plin. Pe niște pietre-ngrămădite Lângă ulcior și încălzite, O turtă coaptă, a văzut. El a mâncat și a băut Și-n urmă, iarăși s-a culcat.

Psalmi 62:7

Pe Domnul se va-ntemeia Sprijinul meu și slava mea. În El e stânca cea pe care Puterea mea, temelii, are, Precum și locu-n care eu Găsesc un adăpost, mereu.

Isaia 30:20

El mângâie al tău obraz Și îți dă pâine, în necaz. Apoi, în marea-I îndurare, Apă îți dă, în strâmtorare. Iată, învățătorii tăi Nu vor căta dosnice căi Să se ascundă. Vei putea, Pe-nvățători de a-i vedea.