Isaia 33:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Ați zămislit doar fân și, iată Că doar de paie ați avut Parte, atunci când ați născut. Suflarea voastră de mânie, Peste Ierusalim, se știe Că e un foc mistuitor, Dar focul ei nimicitor, Se va întoarce peste voi Și vă va înghiții apoi.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹¹ Voi dați naștere la iarbă uscată, nașteți paie; suflarea voastră este un foc care vă va nimici.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Concepeți pleavă și nașteți paie. Suflarea voastră este un foc care vă va distruge.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Ați zămislit paie și ați dat naștere la pleavă; suflarea voastră este un foc care vă va mistui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Ați zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Veți zămisli pleavă, veți naște miriște: suflarea voastră este un foc care vă va mistui.

Isaia 33:11 Referans Kwoze

Isaia 59:4

Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.

Psalmi 7:14

Iată-l pe cel ce este rău: Doar lucruri rele pregătește, Fărădelegi – în gândul său – Și-nșelăciune, zămislește.

Iacov 1:15

Din pofta lui, s-a întrupat Păcatul, care-nfăptuit, Aduce moarte, negreșit.

Fapte 5:4

Moșia ta, de n-o vindeai? Tu crezi, oare, că nu puteai Să faci, numai ceea ce vrei – După-al tău plac – cu prețul ei? În inimă-ți, cum s-a putut, Astfel de gând, de s-a născut? Nu minți pe oameni – îți spun eu! – Ci tu Îl minți pe Dumnezeu!”

Isaia 26:18

Durere mare am simțit Și-n urmă, noi am zămislit, Dar când să naștem, am văzut Că numai vânt doar am născut. Țara întreagă-i necăjită, Căci încă nu e mântuită. Nu sunt născuți, încă, acei Cari sunt locuitori ai ei.

Isaia 17:13

Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.

Isaia 5:24

De-aceea, cum e mistuită – De foc – miriștea și-nghițită – De flacără – iarba uscată, Și rădăcina lor se-arată Asemeni putregaiului. Nu ajung vremea rodului, Căci ale lor flori duse sânt, Precum țărâna e, de vânt, Pentru că au nesocotit Cuvântul care-a fost rostit De al oștirii Dumnezeu Și L-au disprețuit mereu, Pe Domnul Dumnezeul Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Isaia 1:31

Ca și un câlț va fi cel care Considerat e drept om tare. Lucrarea lui, de-asemenea, Ca o scânteie va părea. Ard împreună, amândoi, Și nimeni nu-i va stinge-apoi.

Psalmi 2:1

De ce se-ntărâtă, oare, Neamurile de departe? De ce cugetă popoare Numai la lucruri deșarte?

Iov 15:35

El, răutăți doar, zămislește Și naște rău; în sân dospește – Ca aluatul într-o oală – Doar roade care îl înșeală.”

Psalmi 7:15

O groapă când a pregătit, Cade în ea, căci n-o s-o vadă.

Isaia 9:17

De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,