Isaia 32:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Cu pumni-n piept să vă loviți, Atuncea când vă amintiți De frumusețea viilor, De roadele câmpiilor.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Bateți-vă peste piept și plângeți pentru câmpurile plăcute, pentru vița roditoare

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Bateți-vă în piept și plângeți pentru câmpurile frumoase, pentru vița plină de fructe

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Bateți-vă pieptul pentru câmpiile mănoase, pentru viile roditoare!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Bateți-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumusețea câmpiilor și de rodnicia viilor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Ele își vor bate țâțele plângând câmpiile cele plăcute, viile cele roditoare.

Isaia 32:12 Referans Kwoze

Nahum 2:7

S-a isprăvit cu ea, de-ndată, E dezgolită și-i luată. Ale ei slujnice, scăpate, Se vaietă înspăimântate, La fel ca niște turturele. Cu pumni-n piept, se lovesc ele.

Езекиел 20:15

Chiar și-n pustiu, am ridicat Mâna spre ei și le-am jurat Că nu-i mai duc în țara care Miere și lapte în ea are, Țară frumoasă, cum nu sânt Altele, pe acest pământ.

Езекиел 20:6

Eu, din Egipt, i-am scos afară, Atunci, ca să le dau o țară, Cum altele nici nu mai sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci în acel loc s-au aflat Lapte și miere, ne-ncetat.

Plângerile 2:11

Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Isaia 32:13

Iată, pământul – cel pe care Sărmanul meu popor îl are – Acoperit este de spini Și-asemenea de mărăcini. Iată, aceștia au ajuns Până-ntratât, că au pătruns Chiar și în casele vestite, Spre veselie rânduite.

Isaia 24:1

Iată că Domnul pustiește Țara – acum – și risipește Locuitorii locului.

Isaia 24:7

Trist șade mustul – părăsit – Iar viile s-au veștejit. Acei care s-au arătat Veseli, suspină ne-ncetat.

Ioel 1:7

A pustiit via mea, toată, Și-al meu smochin bucăți e! Iată, De coajă fost-a jupuit Și la pământ, apoi, trântit! Albe ajuns-au ca să fie Mlădițele din a mea vie!