Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 3:9 - Biblia în versuri 2014

9 Înfățișarea fețelor Stă mărturie-n contra lor Și precum Sodomiții – iată – Nelegiuirea le e dată Pe față, căci nu se sfiesc, Iar s-o ascundă, nu voiesc. Vai, e de sufletele-acele, Căci pregătesc doar lucruri rele!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor. Își arată păcatul precum făcea Sodoma; nu-l ascund! Vai de sufletul lor! Și-au adus nenorocirea asupra lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Aspectul feței lor vorbește împotriva lor. Își arată păcatul așa cum făcea Sodoma. Ei nu îl ascund! Vai de ei! Și-au adus dezastrul împotriva lor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Privirea feței lor dă mărturie împotriva lor și păcatele lor o relatează ca Sodóma, nu o ascund. Vai de sufletele lor, căci ei înșiși aduc asupra lor răul!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor și, ca sodomiții, își dau pe față nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci își pregătesc rele!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Privirea feței lor mărturisește împotriva lor și ei își spun păcatul ca Sodoma: nu‐l ascund. Vai de sufletul lor! Căci au făcut să vină rău asupra lor înșile.

Gade chapit la Kopi




Isaia 3:9
30 Referans Kwoze  

Cei ce-n Sodoma locuiau, Plini de păcate se vădeau. În acel loc, nu s-a găsit Un om măcar, neprihănit, Să facă voia Domnului Și să urmeze calea Lui.


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Iată că moartea e lăsată, Pentru păcat, a fi drept plată. Însă, acum, darul pe care, Pentru noi, Dumnezeu îl are, E viața veșnică – v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.”


De-ndată, iar după aceea, Soli le trimise, în Haldeea.


Cununa care s-a aflat, Pe capul nostru, a picat! E vai de noi, căci – negreșit – Cu toții am păcătuit!


Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!


Domnul a glăsuit apoi: „Fetele care sunt la voi – Fiice al Sionului – În mijlocul poporului Umblă cu gâturile-ntinse, Mândre și cu priviri aprinse De pofte. Iată că pășesc Mărunt și că își zornăiesc Verigile de la picior. De-aceea, creștetele lor,


Însă, și cei trufași mai sânt: Ei își țin ochii ridicați.


Acei care păcătuiesc În contra mea: vor vătăma, Fără a ști, chiar inima Și trupul lor. De mă urăsc, E semn că moartea o iubesc.


Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.


Iehu intră în Izreel, Cu-ntreaga ceată după el. Când Izabela-a auzit Lucrul acesta, s-a grăbit, Sprâncenele să își boiască Și capul să-și împodobească. În urmă, când a isprăvit, Ea la fereastră a ieșit Și zâmbitoare l-a-ntrebat


În urmă, când a terminat, Semn îi făcuse Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Adu-mi-l pe Agag, de-ndat’, Pe cel ce fost-a împărat, Peste-Amalec.” Când l-au adus – Vesel – Agag, în gând, și-a spus: „Iată, a morți-amărăciune, Trecută este, pot a spune!”


Israele, tu să ai știre, Precum că stă a ta pieire, În faptul că te-ai arătat În contra Mea, neîncetat. Ești împotriva Celui care Poate să-ți dea ajutorare.


De-asemenea, am mai dorit Ca să fiu bine lămurit Și despre coarnele acele Ce s-au vădit zece-a fi ele, Și despre cornul cel aflat În al lor mijloc așezat, În fața cărui au căzut Trei coarne-apoi, cum am văzut. Cornul acela îmi părea Precum că ochi de om avea. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit. Cornul acela a crescut Și mult mai mare s-a făcut Decât erau coarnele-acele Care, în număr, zece-s ele.


Ale lor trupuri, fără viață, Zăcea-vor, în acea piață, Ce, în cetate, se găsește – Cetate cari, duhovnicește, „Sodoma” și „Egipt” se cheamă – Unde a fost – de bună seamă – Însuși al lor Domn, răstignit.


Privind la Cain și jertfa lui, Domnul nu S-a prea bucurat, Iar Cain atunci s-a mâniat.


Acel care mustrărilor Întoarce spatele, vădește Că sufletu-și disprețuiește; Cel cari mustrări va asculta, Pricepere va căpăta.


Voi, căpitani ai Sodomei Și tu, popor al Gomorei, Ascultați glasul Domnului Veghind mereu, la Legea lui!


Cei răi, însă, cu toți se-arată A fi ca marea-nfuriată, A cărei ape-azvârle-apoi, Pe maluri, mâl doar, și noroi.”


Fărădelegile, pe care Le-am făptuit fără-ncetare, În a Ta față se găsesc. Păcatele mărturisesc Despre călcările de lege. La fel, a noastră făr’delege Este cu noi, necontenit, Și știm ce rele-am făptuit.


Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Ce slăbiciune ai avut, De inimă, de ai făcut Toate aceste lucruri rele – Precum ibovnicele-acele Cari la curvie s-au dedat –


Iată ceea ce am văzut Eu, că Sodoma a făcut, Iată a ei nelegiuire: Era-ngâmfată, peste fire; Trăia-n belșugul ei cel mare, În liniște și nepăsare. Ale ei fiice o urmau Și-asemeni ei, viața-și duceau. Sprijin, n-au dat celui lipsit Și nici celui nenorocit.


A doua zi, cea mare spuse Mezinei – tot – precum făcuse: „Iată, eu m-am culcat cu tata. Să-i dăm iar vin! Tu să fii gata, La noapte! Intri ușurel Și-ai să te culci și tu, cu el. Nu sta pe gânduri! De ce taci? Așa va trebui să faci!”


Mândria Israelului, Martoră, împotriva lui, Are să fie. Israel, Precum și Efraim, la fel, Doar prin nelegiuirea lor, Nemărginită, cădea-vor. Și Iuda, de asemenea, Cu ei alături va cădea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite