Isaia 3:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Ierusalimul s-a stricat Și-acuma este clătinat. Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel, Căci clătinat este și el. Faptele lor necugetate Se dovedesc a fi-ndreptate Doar împotriva Domnului, Să-nfrunte măreția Lui.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ Ierusalimul s-a clătinat, și Iuda s-a prăbușit, pentru că limba și faptele lor sunt împotriva Domnului, răzvrătindu-se împotriva prezenței Lui glorioase.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Ierusalimul s-a cutremurat și cei numiți Iuda s-au prăbușit – pentru că vorbele și faptele lor sunt împotriva lui Iahve, sfidând prezența Sa glorioasă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Ierusalímul se va clătina și Iúda se va prăbuși, pentru că limba lor și faptele lor sunt împotriva Domnului, ofensând prezența gloriei sale.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Se clatină Ierusalimul, se prăbușește Iuda, pentru că vorbele și faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui mărețe.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Căci Ierusalimul se poticnește și Iuda cade, pentru că limba lor și faptele lor sunt împotriva Domnului, întărâtând ochii slavei lui.

Isaia 3:8 Referans Kwoze

1 Corinteni 10:22

Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”

Osea 7:16

Iată-i că se întorc ‘napoi, Dar nu la Cel Prea-Nalt. Apoi, Precum un arc înșelător, Se-arată-ntregul lor popor. Am hotărât ca toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari, Prin sabie, apoi, să cadă, În ale morții gheare, pradă, Din pricina vorbirii lor – A îndrăznelii vorbelor – De râs, când se vor fi făcut, În al Egiptului ținut.”

Iuda 1:15

Să-i judece pe toți cei răi. Va face, împotriva lor – Și împotriva tuturor – Atunci, o judecată mare, Încredințând, pe fiecare, De faptele ce-s săvârșite Și se vădesc nelegiuite, De vorbele necugetate – Și de ocară – îndreptate, De-acei nelegiuiți, mereu, Către al nostru Dumnezeu.”

Habacuc 1:13

Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”

Езекиел 9:9

„Nelegiuirea cea pe care Iuda și Israel o are” – Îmi zise Domnul – „negreșit, Peste măsură s-a-nmulțit! Omorurile – am văzut – Precum că țara au umplut. Și-am mai văzut că în cetate Se află numai nedreptate. Ei fac așa, pentru că zic Că „Domnul nu vede nimic, Fiindcă Domnu-a părăsit Această țară, negreșit!”

Езекиел 8:12

Atuncea, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oare acuma, ai văzut Ce fel de lucruri au făcut Bătrânii casei cea pe care Neamul lui Israel o are? Văzut-ai tu, ce săvârșeau, În întuneric când ședeau, În ale lor odăi spoite Cu chipurile zugrăvite? Fac astfel, pentru că își zic: „Domnul nu va vedea nimic, Pentru că El a părăsit Această țară, negreșit!”

Ieremia 26:18

„Mica – cel ce era profet Și se trăgea din Moreșet – Pe vremea-n care Ezechia, În Iuda, a avut domnia, A zis întregului popor: „Iată că Domnul oștilor, În acest fel, a cuvântat: „Sionul tot va fi arat, Precum ogoru-i pregătit. Ierusalimul, negreșit – În vremea care o să vie – Morman de pietre o să fie. Muntele Casei Domnului Ajunge-va la rândul lui, O înălțime ne-ngrijită, Doar de păduri acoperită.”

Ieremia 26:6

Atunci, acestei Casa, iată, Am să îi fac precum, odată, Casei din Silo i-am făcut, Așa după cum e știut. Nenorociri mari, am să chem Și-o pricină pentru blestem, Cetatea asta o să fie, Pentru orice împărăție.”

Isaia 57:4

De cine, voi toți – la un loc – Credeți dar, că vă bateți joc? În contra cui, deschideți voi Gura, scoțând limba apoi? Nu sunteți voi, feciorii lui, Adică ai păcatului? Nu sunteți o sămânță care Obârșia-n minciună-și are?

Isaia 9:17

De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Isaia 1:7

Cetățile vă sunt lovite, Arse de foc și nimicite. Țara vă este cotropită De-ai voști’ dușmani și nimicită. Ogoarele vă sunt prădate: Ale lor roade sunt mâncate – Sub ochii voști’ – căci năvălesc Străinii și le pustiesc.

2 Cronici 33:11

Iar Dumnezeu S-a mâniat Și a trimis, peste popor, Oastea Asirienilor. Manase a fost prins apoi, Fiind luat rob de război. Lanțuri de-aramă au luat Asirienii, l-au legat Și-apoi, astfel, în lanțuri pus, La Babilon a fost adus.

2 Cronici 28:18

Și Filisteni-au năvălit Atuncea, și au cucerit Cetățile ce-n câmp erau Și către miazăzi priveau. Bet-Șemeșul, ei l-au bătut; Și Aialonul a căzut Și Ghederotul după el. Cu Soco s-a-ntâmplat la fel. Și satele cele pe care Cetatea-n jurul ei le are, Au fost atuncea cucerite De Filisteni și nimicite. Apoi și Timna a căzut, Cu satele ce le-a avut. Cetatea Ghimzo, însoțită De sate, fost-a cucerită, Iar Filistenii au venit Și în cetăți au locuit.

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Isaia 49:19

Ținutul tău, cel pustiit – Care fusese părăsit – Va prinde viață. Locuită, Țara, ce fost-a nimicită, Va fi din nou. Se va vedea Că strâmtă are a fi ea, Pentru cei care-au să sosească, La tine vrând, să locuiască. Aceia care-au căutat Să te mănânce ne-ncetat, Vor fi îndepărtați, să știi.

Isaia 59:3

Cu sânge, mâinile-s mânjite; Degete-aveți, nelegiuite; Buzele voastre se vădesc Precum că doar minciuni rostesc, Iar limba voastră, peste fire, Aruncă doar nelegiuire.

Ieremia 4:13

„Nimicitoru-naintează, Așa precum norii brăzdează Cerul întreg. Carele lui, Asemeni sunt vârtejului, Iar caii săi mai ușori sânt, Decât sunt vulturii, în vânt!” „O, vai are a fi de noi, Căci suntem prăpădiți apoi!”

Ieremia 44:3

Totul – să știți – s-a petrecut Din pricină că am văzut Cu câtă răutate mare, Mereu, cătat-a fiecare, Mânia ca să Mi-o stârnească Atunci când vrut-au să slujească În fața altor dumnezei Care erau străini de ei, Pe care nu i-ați cunoscut Și-ai voști’ părinți nu i-au știut. În fața ăstor dumnezei, Tămâie-au dus și au ars ei.

Plângerile 1:9

Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”

Miheia 6:12

Pentru că toți ai lui bogați De silnicie-s încărcați, Pentru că cei ce-l locuiesc Necontenit minciuni rostesc Și pentru că limbile lor De-nșelăciune sunt izvor,

Proverbe 26:27

Piatra care se prăvălește, Se-ntoarce spre cel ce-o urnește. Cel care, groapa altuia, O sapă, cade el în ea;

Ieremia 23:36

Să nu mai spună altceva! Să nu mai spună-apoi, cumva, „Iată, e o amenințare A Domnului!” Acela care O să vorbească-n acest fel Să știe dar că pentru el, Cuvântul spus de Domnul are Să fie o amenințare, Pentru că a răstălmăcit Cuvintele ce le-a rostit Cel care-i Domn al oștilor, Cel viu în vecii vecilor, Acela care e mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Osea 5:5

Mândria Israelului, Martoră, împotriva lui, Are să fie. Israel, Precum și Efraim, la fel, Doar prin nelegiuirea lor, Nemărginită, cădea-vor. Și Iuda, de asemenea, Cu ei alături va cădea.