Isaia 29:5 - Biblia în versuri 20145 Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească5 Dar mulțimea străinilor tăi va fi ca țărâna fină și mulțimea celor ce te îngrozesc ca pleava purtată de vânt. Și deodată, într-o clipită, Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20185 Dar mulțimea dușmanilor tăi va fi ca praful fin de pământ; și gruparea tiranilor va fi ca pleava deplasată peste tot de curenții de aer. În mod surprinzător, Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Dar mulțimea dușmanilor tăi va fi ca pulberea măruntă, iar mulțimea asupritorilor tăi, ca pleava care trece: și aceasta va fi imediat, pe neașteptate. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca o pulbere măruntă și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă.” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19315 Și mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca pulberea măruntă și mulțimea celor groaznici ca pleava care trece: și va fi într‐o clipă, deodată. Gade chapit la |
Căci Egipteanul – s-aveți știre – Nu-i Dumnezeu, ci om e el! Apoi și caii lui, la fel, Nu se ridică în văzduh, Căci sunt din carne, nu din duh. Domnul doar mâna să-Și întindă Ca largul zării să-l cuprindă, Și-ocrotitorul va cădea. Cel ocrotit, de-asemenea – Atuncea – va cădea și el Și vor pieri cu toți astfel.
Așa precum e domolită Căldura care-i izbucnită Într-un pământ ce e încins, La fel și Tu, Doamne, ai stins Zarva străinilor, în țară. Cum e căldura cea de vară Înăbușită de un nor, Ale asupritorilor Cântări de biruință, iată, Și ele fost-au, dintr-odată, Înăbușite. Nu mai sânt, Nu mai răsună al lor cânt.”
Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.