Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 29:5 - Biblia în versuri 2014

5 Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Dar mulțimea străinilor tăi va fi ca țărâna fină și mulțimea celor ce te îngrozesc ca pleava purtată de vânt. Și deodată, într-o clipită,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dar mulțimea dușmanilor tăi va fi ca praful fin de pământ; și gruparea tiranilor va fi ca pleava deplasată peste tot de curenții de aer. În mod surprinzător,

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Dar mulțimea dușmanilor tăi va fi ca pulberea măruntă, iar mulțimea asupritorilor tăi, ca pleava care trece: și aceasta va fi imediat, pe neașteptate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca o pulbere măruntă și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă.”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca pulberea măruntă și mulțimea celor groaznici ca pleava care trece: și va fi într‐o clipă, deodată.

Gade chapit la Kopi




Isaia 29:5
24 Referans Kwoze  

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:


Asirianul va cădea, Căci îl ucide sabia, Dar nu sabia omului Va tăbărî asupra lui. De sabie e urmărit Și o să fugă îngrozit. Tinerii lui, aceia cari Se dovedesc războinici tari, Vor fi – atuncea – biruiți Și au să fie înrobiți.


Căci Egipteanul – s-aveți știre – Nu-i Dumnezeu, ci om e el! Apoi și caii lui, la fel, Nu se ridică în văzduh, Căci sunt din carne, nu din duh. Domnul doar mâna să-Și întindă Ca largul zării să-l cuprindă, Și-ocrotitorul va cădea. Cel ocrotit, de-asemenea – Atuncea – va cădea și el Și vor pieri cu toți astfel.


Așa precum e domolită Căldura care-i izbucnită Într-un pământ ce e încins, La fel și Tu, Doamne, ai stins Zarva străinilor, în țară. Cum e căldura cea de vară Înăbușită de un nor, Ale asupritorilor Cântări de biruință, iată, Și ele fost-au, dintr-odată, Înăbușite. Nu mai sânt, Nu mai răsună al lor cânt.”


Acei care-mpotivă-mi sânt, Să fie ca și pleava-n vânt Și îngerul lui Dumnezeu Să îi gonească tot mereu!


Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.


Făcându-i pai, luat de vânt, Și pleavă, de vârtej, purtată.


Domnul a zis: „Iată, voiesc – Lumea – ca să o pedepsesc, Căci plină e de răutate, Iar pe cei răi pentru păcate, Pentru nelegiuirea lor. Voi face ca trufașilor Să le-nceteze semeția. Iată, voi spulbera mândria Asupritorilor, de-ndat’!


De-aceea Doamne, Te slăvesc Popoarele și Te măresc, Iar orice neam – de bună seamă – De Tine știe să se teamă.


Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.


Nu va mai fi asupritor; Piere cel batjocoritor, Pentru că este nimicit Cel care e nelegiuit.


Popoarele de pe pământ, Precum o picătură, sânt, De apă, dintr-o vadră. Iată, Ca praful cumpenei se-arată. Ostroavele, le saltă El, La fel ca bobul mititel, Ce este al nisipului.


Plini de rușine și-nfruntați Vor fi cei cari sunt mâniați Pe tine. Fi-vor nimiciți, Cei ce-mpotrivă-ți sunt porniți.


Te fac o sanie-ascuțită, Cu dinți, anume pregătită Să sfarme munți și să lovească Dealuri ca să le nimicească, Făcându-le precum era


Pleava. Tu le vei vântura, Iar ele, risipite, sânt, Luate de-un vârtej de vânt, Furios, ce le va spulbera. Tu, însă, te vei bucura, Te vei făli, mereu, cu Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.


De multă vreme – la-nceput – Mari prorocii Eu am făcut. Din gura Mea, ele-au ieșit Și-ndată, s-au și împlinit. Tot ce-am vestit s-a și făcut, Pentru că Eu așa am vrut.


Ca fulgerul, El îi lovește Pe cei tari și îi prăpădește, Iar peste cetățui, de-ndată, Al nimicirii val se-arată.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite